Dobrogea reloaded

De fapt nu e chiar reloaded pentru ca e relatarea unui roadtrip mai vechi, de prin octombrie. Am avut noroc de vreme bună şi am luat maşina la un drive test extins. M-am trezit foarte devreme, atât de devreme încât (stupoare!) nu era lumină afară. Avantajul acestei manevre a fost faptul că am prins răsăritul la trecere bac.

Albastrul de printre nori anunţa o zi frumoasă.

Goin’ nuclear.

Oraşul e încă adormit.

Oltişoru 3 e la datorie.

N-am menţionat unde mă duceam. Ideea era să fac un circuit Galaţi-Măcin-Ciucurova-Nalbant-Cataloi-Mânăstirea Cilic Dere-Isaccea-Luncaviţa-Galaţi. Drumul era bun, vremea la fel. Prima oprire a fost în pasul Priopcea, câţiva kilometri după Măcin.

Următoarea a fost la Popasul Căprioara înainte de Horia pe care l-am găsit aproape neschimbat. Proporţiile erau diferite de ce îmi aduceam aminte din copilărie. În rest, fântâna şi pătulele erau la locul lor. Deşi aş fi vrut, nu am avut timp să urc pe dealul din apropiere.

În satul Horia am făcut drepta spre Ciucurova pe un drum ce trece printr-o pădure de stejari pitici, drum virajat care urcă dealul de lângă sat în serpentine destul de îndrăzneţe.

În Ciucurova am făcut stânga pe DN22A, drum pe care l-am mai lăudat şi altă dată. Rampa spre Nicolae Bălcescu am urcat-o sălbatic însă la coborâre am lasat maşina să curgă la vale. Eram singur pe drum. La Cataloi am facut din nou stânga pe un drum mai prost care duce spre mânăstirea Cilic Dere. Acolo am făcut ultima oprire.

Ce cauţi tu aici?

Am înţeles că moara e monument istoric sau ceva de genul.

La intrarea în biserica mânăstirii pereţii sunt acoperiţi cu mozaic.

Am stat un pic pe pajiştea de lângă moară ca să-mi încarc bateriile. Urmau 2 luni de şcoală. Când am considerat că ajunge m-am urcat înapoi în maşină şi mi-am continuat drumul de data asta fără opriri până la Galaţi. Mai aveam câteva ore şi plecam la Bucureşti.