Casella

Casella este o localitate la 24 de kilometri nord de Genova. Pentru a ajunge acolo se ia un tren ceva mai special, şi anume un fel de mocaniţă. Este una dintre puţinele linii cu ecartament redus aflate încă în funcţiune în toată Italia. (nu vă imaginaţi cine ştie ce miniatură, e destul de mare pentru un tren cu ecartament redus). Traseul are 24 de kilometri şi urcăpe alocuri la peste 400 de metri altitudine. Linia a fost construită în anii 20 şi este electrificată de la bun început. Din cauza terenului au trebuit construite o serie de tuneluri şi viaducte.

În anumite locuri doar s-a tăiat roca fără a mai face tunel.

Imediat după plecarea din Genova, în prima vale, apare autostrada A12 „Azzurra” care vine de la Roma.

Trenul şerpuieşte cam o oră până la Casella, răstimp în care opreşte de vreo 10 ori în diverse localităţi pe parcurs. Are acelaşi regim cu transportul în comun din Genova în sensul că opreşte numai daca e cineva pe peron care vrea să urce sau dacă a apăsat cineva butonul de prenotare. În Casella nu prea e mare lucru de făcut. E un orăşel de deal foarte liniştit. În centru se află Piaţa 25 aprilie (coincide cu ziua în care am vizitat orăşelul).

De acolo se ramifică străzi înguste care urcă pe deal până la un punct şi apoi coboară înapoi în piaţă. Interesant este că anumite case au pieţe private în care nu poţi să intri.

Biserica are clopotniţă deschisă spre deosebire de bisericile de la noi.

Lângă biserică este şi un mic parc în care se adună lumea în zilele libere. Tot aici sunt şi terenurile de pétanque, un joc pe care până acum l-am văzut doar la televizor. Fiind sărbătoare, două echipe îţi disputau supremaţia pe micuţul teren. În caz că vă întrebaţi, pétanque este un joc de origine franceză în care scopul este să plasezi prin aruncare o bilă metalică cât mai aproape de o altă bilă mult mai mică. Ideea e, bineînţeles, că adversarul poate să îţi lovească bila ta să o scoată din joc. Aşa cum se vede şi în imagine unde bila argintie e pe cale să fie lovită şi scoasă din joc.

Distanţa de la care se aruncă nu trebuie să fie mai mică de 10 metri. Sau cel puţin aşa mi-a explicat moşulică cu care am stat de vorbă. Abia se mişca. Mi-a spus că e îmbrăcat în costumul de sărbătoare altfel juca şi el. Şi întradevăr, oamenii care joacă nu sunt tocmai tineri.

Tipul cu cămaşa roz din imagine era fenomenal. Am stat jumătate de oră lângă ei şi nu a ratat decât de 2 ori. Un filmuleţ scurt şi de calitate îndoilenică cu el în acţiune îl puteţi vedea aici.

Per total orăşelul e foarte plăcut şi foarte liniştit. Nu am stat prea mult în oraş, aproape 3 ore. Am luat penultimul tren spre Genova. Tren care, după cum se poate vedea e asemănător cu metrourile de la noi din punct de vedere al coloritului.

Ca o curiozitate, în Casella trenul merge o bucată de drum cu spatele pentru că nu are cum să întoarcă. Şi pentru că linia nu e dublă, pe parcursul traseului trebuie aşteptat într-o gară trenul care vine din direcţia opusă. Macazurile sunt manuale şi sunt operate de personalul trenului. Aşteptarea e uneori prea lungă...

În Genova am ajuns la apus.

O parte din cimitirul Staglieno cu autostrada A12 în fundal.

Blocuri în padure.

Uite ce a crescut pe bloc.

Excursia a durat cam 6 ore în total. Tot 6 a fost şi preţul biletului dus întors.

Va urma...