Genova

Un afiş turistic pentru promovarea Genovei sună cam aşa (în traducere liberă): Câte oraşe din lume au ascensoare care merg pe orizontală şi pe verticală, funiculare şi clădirii la care intrarea se face pe acoperiş? Foarte puţine. Genova e unul dintre ele. Şi într-adevăr aşa este. Oraşul nu e excesiv de mare însă este foarte variat. Pe lângă lucrurile menţionate mai sus mai e portul antic, forturile de apărare, o serie de străzi care sunt catalogate ca făcând parte din patrimoniul universal UNESCO, zeci de palate, clădiri monument, tuneluri în mijlocul oraşului mascate de clădiri marea majoritate a ciudăţeniilor datorându-se reliefului pe care e aşezat oraşul.

Să le luam cât de cât pe rând.
Plimbarea începe de la hostel. Acesta este situat tehnic vorbind „la mama dracului” pe un deal însă se ajunge acolo cu un autobuz. Vederea e splendidă.
Dimineaţa...

...şi seara.

Se coboară cu autobuzul până la Palazzo Ducale pe serpentine destul de strânse. Aproape fiecare centimetru pătrat este construit, ca de altfel în tot restul Genovei.

Palatul ducal nu e singura clădire frumos ornată din oraş.

Se merge spre port trecând pe lângă catedrală (cred). Catedrala are în faţă nişte lei cam trişti dar simpatici.

Înainte de port de ajunge la strada înălţată (cum îi zic ei) Aldo Moro care înconjoară portul. De acolo se vede şi hostelul (clădirea albă direct sub fortul din vârful dealului).

Imediat se ajunge în port. Acolo e o construcţie (să-i zicem) mai futuristă care cuprinde şi un patinoar şi un fel de ascensor din care poţi să vezi portul panoramic.

Uşa de la patinoar e spartă însă mai e încă în picioare.

Apa e verde albăstruie şi foarte curată deşi portul e încă activ şi industrializat.

Pe marginea promenadei cresc smochini.

Plimbarea se continuă până la capătul digului de unde se poate admira cât de cât oraşul din alt unghi.

Feribot şi clădiri viu colorate (din nou, o caracteristică a Genovei)

Cam acelaşi lucru

Guardia Costiera

Malul e protejat cu tampoane de cauciuc făcute special de Pirelli sau de lemn şi prinse cu lanţuri groase dar care nu se împaca bine cu apa sărată.

Aici în Genova multă lume are iaht. Duminică dimineaţă pe ploaie şi vânt ieşiseră toţi în faţa portului. Interesant e că din pădurea de catarge cu pânze albe, unul singur avea pânza neagră. Probabil era piratul local.

Unii au iahturi modeste...

Alţii au iahturi mari şi luxoase cum ar fi Necklace II

De fapt acolo e un doc întreg rezervat pentru iahturile care acostează aici venind din alte ţări. Nume precum Maridome din Londra, Bleu de Nîmes din Georgetown, Megawatt tot din Georgetown sau Only Now din Jersey. Maridome e cel mai mare. Are în interior un fel de mini garaj pentru o şalupă mai mică şi ancoră din oţel inoxidabil.

Sunt şi vase mai mari cu pânze cum ar fi Swan.

Iahturile nu sunt singurele vehicule interesante din port.

Din port pornim din nou spre centru. În piaţa Nunziata începe tunelul Garibaldi.

Chiar în stânga este şi staţia de plecare a funicularului Zecca-Righi. Funicularul e de fapt un fel de tramvai la mai mult de 45 de grade. Se comportă la fel ca tramvaiul oprind în staţii de-a lungul drumului. Merge printre casele oamenilor...

... şi urcă până pe la 280 de metri altitudine, unde se termină dealul. Staţia Righi e chiar pe vârf şi are amenajat pe acoperiş terase de unde poţi admira oraşul. De partea cealaltă a dealului este altă localitate-satelit a Genovei.

Coborâm la loc cu funicularul, traversăm tunelul Garibaldi şi ajungem la ascensorul Castelletto. La intrare e o inscripţie:

„Quando mi sarò deciso d’andarci, in paradiso ci andrò con l’ascensore di Castelletto”

Cu ascensorul de 25 de persoane nu se ajunge chiar în paradis dar se ajunge la o belvedere numită Luigi Montaldo. De fapt mai tot are nume aici în Genova şi e trecut pe o placă mare de piatră fie că e stradă, străduţă, piaţă, pasaj, scară, promenadă,tunel etc. Revenind la belvedere, vederea e splendidă. Intrarea spre ascensor se face din piaţa care se vede in imaginea de mai jos.

Apropo de clădiri care au intrarea pe acoperiş

Ieşirea de la ascensor

Reţeaua de transport în comun include şi picanterii cum ar fi ascensorul care pleacă de lângă gară şi ajunge pe Corso Dogali. Unic în lume, merge vreo 100 de metri pe orizontală şi apoi încă nişte zeci de metri pe verticală. De acolo însă nu am poze. Încă.

Plimbarea se termină tot în piaţa Ferrari unde e o fântână arteziană.

(PS: imaginea nu e strambă, perspectiva e prost aleasă)

Pentru o singură zi cred că este de ajuns. Va urma...