Week-end-ul ăsta am binevoit a nu face mai nimic. Am lăsat aparatul foto acasă şi am fost la mall. Apoi la terminalul de feriboturi pentru a vedea cât costa drumul până în Tunisia. Un deazamăgitor 170 de euro şi vreo 18 ore. Când am trecut pe acolo tocmai acosta Carthage care venea din Tunisia. Maşinile care coborau erau în marea majoritate jeep-uri prafuite venite din expediţii. Prăfuite cu praf de Sahara!
Imagini nu am din acest weekend însă m-am gândit să povestesc un pic despre oamenii şi stilul de viaţă de aici.
Fiind aici de aproape o lună, consider că am adunat destul material pentru a putea emite o serie de observaţii mai mult sau mai puţin pertinente. Ca să fie corect, o să admit că următoarele se referă numai la genovezi.
În primul rând (ce mă doare cel mai tare) se pare că italienii duc o campanie de muşamalizare foarte eficientă. Muşamalizare a ce vă întrebaţi? A faptului că femeile lor sunt, cum să zic, naşparlii. Cred că am văzut prea multe filme cu Monica Belucci şi Maria Grazia Cucinotta. Şi la televizor dacă te uiţi pe un canal italienesc vezi numai făpturi blonde sau brunete cu picioarele întinzându-se pe două treimi din înălţimea totală, cu un cap mai înalte decât masculii care roiesc în jur. Realitatea este însă una tristă. Mă gândeam că e ceva genetic şi legat de locaţie dar am trecut şi prin Milano şi situaţia e aceeaşi. Mai nasol e că limita a ceea ce se consideră acceptabil aici e foarte diferită. Adică poţi întâlni pe stradă femei la 40-45 de ani îmbrăcate ca nişte puştoaice; şi acele femei nu aratau bine nici când au fost ele puştoaice d-apoi acum! Iar puştoaicele...n-are sens să mai comentez...naşpete cu mai multe tatuaje şi metal pe ele. Rămân la ideea ca e gene pool-ul de vină. Situaţia e în special critică în zona litorală, nu ştii niciodată ce zace la soare pe vreun colţ de plajă. Şi culmea, în tot oraşul sunt numai afişe în care apar femei foarte frumoase. Velinele, care sunt echivalentul bebeluşelor de la noi, zâmbesc frumos dintr-o reclamă la valize. Şi eu mă sperii de tipa de lângă mine. Toate fetele simpatice pe care le-am văzut (numărabile pe degetele de la o mână) nu erau din producţia casei ca să zic aşa. Dezinformarea asta ar trebui să fie cumva pedepsibilă prin lege.
Ca să termin cu caracteristicile fizice: lumea e foarte foarte scundă. Eu nu sunt tocmai scund dar în Bucureşti nu ies chiar aşa în evidenţă. Aici am un cap peste oricine nepunînd la socoteală negrii care vând ochelari de soare. Bărbaţii în special sunt excesiv de scunzi. Eu înţeleg că măslinii nu cresc înalţi şi se pot culege uşor aşa dar totuşi...Şi, invariabil, toţi se cred pornostar: Coadă (sau păr lung), mouche (smocul ăla de păr de sub buza de jos), bronzaţi prea tare, cu ochelari de soare (trebuie să-mi iau şi eu), cercei (nu numai în ureche). Şi firavi, vai de steaua lor. Hai să le zic atletici.
Tot ca o observaţie generală, populaţia mi se pare îmbătrânită serios. Până şi câinii sunt bătrâni, abia se târâie după stăpân. E adevărat că merg foarte mult cu transportul în comun care e mijlocul de transport al localnicilor după ce nu mai pot să-şi ţină echilibrul pe scuter (da, sunt mii şii mii de scutere). Impresia totuşi e valabilă pentru că nu e vorba numai de ce văd în autobuz, e vorba şi de ce văd pe geamul autobuzului. Babe machiate şi rujate deşi abia se mişcă şi bărbaţi peste 60 de ani cu cercei, maieuri, tatuaje, ochelari de soare.
Referitor la comportament, da, e aproximativ cum vezi în filme, vorbesc mult şi tare. Gesticulează la fel de mult. Sunt ceva mai amabili totuşi, mai amabili ca la noi. Nu ştiu engleză nici să-i baţi. Îngâmfaţi. Uşor aroganţi. Impulsivi, mai ales când au femele în preajmă. În general sunt înnebuniţi după fotbal. Cam ca în filmuleţul lui Bruno Bozzetto.
Cam atât despre oameni, data viitoare, despre lucruri mai practice.
No comments:
Post a Comment