Plimbare pe malul mării începând de la staţia de autobuz Priaruggia mergând înspre Nervi. Tot case viu colorate şi mai ales vegetaţie mediteraneană cu care încă nu m-am obişnuit.
O plantă care seamănă cu aloe care creşte foarte aproape de mare.
Alte plante necunoscute.
Nu mă pot abţine şi imortalizez ipostaza. A se observa că micuţul Cinquecento are numărul de înmatriculare mai mare decât matahala germană. :)
Malul mării este un şirag de golfuleţe cu pseudo-plaje pe care sunt amenajate pentru...well...plajă...însă înotul nu este permis deoarece nu există salvamar.
În rest malul este stâncos.
Lumea se relaxează cum poate.
Undeva după Grădinile Simon Bolivar (da, cel din America de Sud ) se poate coborî la nivelul mării, printre stânci. De acolo am imaginea de care sunt cel mai mândru din această plimbare.
Din nou vegetaţie ciudată.
Soarele dispare undeva după munţi şi eu mă întorc acasă.
Dacă îmi urmez planul, următorul post va fi mai interesant. Va urma...
No comments:
Post a Comment