La forturi

Unul din primele lucruri pe care le remarci când ajungi în Genova este că aproape fiecare vârf de deal are un fort în vârf. După ceva documentare pe net, le-am făcut şi o vizită personală.

Puţină istorie: Forturile au fost construite între 1700 şi 1800 în forma actuală deşi ele se află pe locul unor fortificaţii mult mai vechi. Evident, toate au fost construite pentru a apăra oraşul de atacuri terestre. Sunt în jur de 20 de fortificaţii majore plus alte câteva zeci mai mici. Nu prea au fost folosite în sensul că trasul cu tunul sporadic prin satele din vale după austrieci invadatori în 1849 nu prea justifică construirea lor. Mă rog, paza bună trece primejdia rea. Oricum, majoritatea au fost abandonate până la 1900. Unele au devenit locaţii de antiaeriană în al doilea război mondial. Unele au fost demolate complet (pentru a face loc unor unităţi de antiaeriană), unele au fost folosite ca închisori pentru prizonierii de război iar unele pur şi simplu au rămas în paragină.

Eu imagini nu prea am pentru că vremea a fost infectă. Imaginile din linkuri sunt mai elocvente pentru ceea ce am văzut pe acolo. Site-ul de pe care m-am documentat pentru excursie este acesta.

Traseul ales începe undeva la poalele dealului pe care se află Forte Diamante. Se poate ajunge cu autobuzul sau, varianta mai comodă, cu trenuleţul care merge la Casella care te scuteşte cam de două treimi din urcuş. Forte Diamante este cel mai înalt şi dacă nu mă înşel, cel mai depărtat de mare. E situat la 667 de metri şi în zilele senine de iarnă se poate vedea Corsica (+200km). Deşi nu pare mult, aici 667 de metri înseamnă undeva în nori aşa că vizibilitatea a fost undeva la 10 metri. Accesul în fort nu este posibil, probabil pentru a nu se accidenta turiştii.

Mai departe se merge înapoi spre Genova, pe cât posibil urmând creasta. Următorul fort e Forte Fratello Maggiore, sau ar trebui să fie pentru că el nu mai există. A fost demolat pentru a face loc unei baterii de antiaeriană. La câteva sute de metri depărtare, pe alt vârf este Forte Fratello Minore care a rămas relativ neatins şi care se poate vizita.

În fort se intră şi se iese cu o oarecare dificultate deoarece lipseşte podul de peste şanţul de apărare.Accesul în turn e împiedicat de faptul că scara interioară e distrusă. Accesul în beci nu e împiedicat dar cine naiba se bagă acolo?! Ne mulţumim cu umblat pe la parter şi pe ziduri. Vremea s-a mai îmbunătăţit şi se vede Forte Diamante.

În rest, nu e mare lucru de văzut aşa că ne continuăm drumul pe creastă înspre Genova.

Au şi cerbi pe aici.

Stejar varietate pitică. Pe fundal se vede următoarea destinaţie, Forte Puin.

Forte Puin în ciuda rezonanţei franţuzeşti, e de fapt cât se poate de genovez. În dialectul genovez puin înseamnă „tătic” şi se referă la poziţia pe care o are în raport cu cei doi fraţi. Şi acesta e destul de mic şi pe deasupra e şi închis. Continuăm spre următorul, unul dintre cele mai mari, şi anume Forte Sperone. E situat destul de aproape de oraş şi se poate ajunge cu maşina fiind drum asfaltat. De data asta fortul nu e abandonat, e chiar amenajat pentru petreceri în aer liber sau pentru expoziţii iar zona adiacentă este amenajată pentru picnicuri. Ghinionul e că e deschis destul de rar pentru vizite inopinate şi acum uşa de la intrare era ferecată. Ultima oprire ar fi trebuit să fie la Forte Castellaccio şi turnul Specola. În ultima locaţie aveau loc execuţiile şi se spune că ar fi bântuit. Nu am aflat deoarece, ca şi Sperone, era închis. În imaginea aceasta se vede turnul (cel mai din dreapta) Forte Castellaccio la mijloc şi Forte Sperone la stânga. Îmaginea e destul de veche deoarece acum dealurile sunt împădurite, din oraş nu mai este vizibil decât turnul şi fortul Sperone.

Forte Castellaccio este foarte aproape de staţia terminus a funicularului Zecca-Righi şi acolo se termină excursia.