Vineri seară pe la 10 primesc telefon. „Hai la mare!” cică. „Când? –Mâine!”. Bineînţeles că mă codesc şi comentez. Că nu, că vreau să dorm, că ce vă apucă, că dacă mă anunţau cu o zi înainte poate mergeam...o oră mai târziu aveam biletul de tren în mână, tren care pleacă din Galaţi la 2.25. Trenul a fost mai mult sau mai puţin plin. Plin de tâmpiţi adică. O cucoană din compartiment era de părere că cei de alături rag ca leii din pădure (!?). Mie doar mi s-a confirmat ipoteza cum că „Ţăranul de oraş e cel mai prost animal”. Am dormit cu intermitenţe până pe la Feteşti de unde trenul s-a târât, literalmente, spre mare. Am ajuns în Constanţa pe la 8 cam buimac şi nelămurit de faptul că trenul mergea în direcţia opusă faţă de cum a plecat din Galaţi, avea 10 vagoane în plus şi scria pe el că vine de la Iaşi (s-a petrecut ceva obscur în gară la Făurei). M-am întâlnit cu prietenii care sosiseră cu personalul de Bucureşti cu câteva minute mai înainte şi am plecat spre Mamaia cu un autobuz din acela turistic, cu etaj şi fără acoperiş. A fost fun, inclusiv întâlnirea cu câţiva copaci mai joşi.
Am revăzut marea Neagră pe care nu am mai văzut-o de 10 ani şi nu am făcut altceva decât să zac pe plajă la soare sau să mă bălăcesc. M-am plimbat cu telegondola (care mi se pare destul de fragilă) şi am mâncat colac secuiesc. Nimic special de povestit.
În jur de ora 5 după-amiaza m-am urcat în maxi-taxi aşa cum am venit, adică cu mâinile în buzunar (stilul de călătorie care îmi place cel mai mult). Am ajuns în jumătate din timpul pe care l-am făcut cu trenul. Undeva într-un sat prin judeţul Ialomiţa m-am trezit un pic ca să-l văd pe şofer cum îşi face cruce cu o mână în timp ce trece cu 110 km/h prin faţa bisericii din sat. Bun aşa...
Ziua asta, deşi scurtă şi obositoare, mă face să mă întreb de ce nu am mai fost de aşa de mult timp la mare...
PS: Da, pentru prima dată imaginile nu au legătură. Sunt de prin împrejurimile Galaţiului din două zile diferite (una mai noroasă, de unde şi diferenţa)
No comments:
Post a Comment