Tokaj

Tokaj este numele unui orăşel de 5000 de locuitori din Ungaria, renumit în întreaga lume datorită vinului omonim produs aici. De fapt este vorba de mai multe soiuri de vinuri albe, toate purtând marca Tokaji (forma adejectivizată a numelui Tokaj).

Deşi excursia la Tokaj a fost plănuită de ceva vreme, ea s-a materializat abia săptămâna trecută. Am călătorit cu rapidul „Pannonia” care face cam 16 ore din Bucureşti până în Miskolc, capitala regiunii în care se află Tokaj. Ziua în care am călătorit a făcut parte din setul de zile caniculare cum nu s-au mai văzut de 150 de ani în Ungaria. Şi s-a simţit din plin pentru că vagonul nu avea climatizare. Avea în schimb ani mulţi. În fine, am supravieţuit şi am ajuns în Tokaj un pic înainte de miezul nopţii unde ne-am cazat la pensiunea unde aveam locuri rezervate şi am adormit/leşinat.

Dimineaţă, de la fereastra camerei se poate admira un mic magazin de vinuri, unul din cele câteva zeci din localitate.

De fapt altceva nu există în localitate.

Poate pe drept motiv, pentru că Tokaj e menţionat documentar ca producător de vinuri din jurul anului 1000. Tradiţional vorbind, vinul Tokaji provine doar din recoltele de pe dealul care domină satul.

Podul din imagine traversează Tisa, după ce aceasta primeşte ca afluent Bodrog-ul.

Orăşelul vechi se vizitează într-un sfert de oră.

Primăria

Glastrele de flori sunt de fapt butoaie de vin.

Drumul spre piaţa centrală unde se află şi biserica.

Mai departe, încă vreo două crame de vin.

...şi şcoala (cred, nu sunt sigur).

Partea de excursie legată de Tokaj a fost scurtă. Seara am luat parte la o degustare de vinuri într-o cramă la 11 grade Celsius. Foarte bun vinul, mai puţin al doilea fel, cel dulce, pe care l-am aruncat cu plăcere pe jos. Nu vă speriaţi, aşa am fost instruit de către proprietarii cramei. Vinul aruncat pe jos ajută la creşterea mucegaiului pe pereţi (un fel de blană neagră de vreo 5 centimetri grosime), lucru care se pare că este încurajat. Dimineaţa următoare ne-am urcat în tren, nu înainte de a cumpăra o sticlă de Aszú de 4 puttonyos şi una de Szamorodni. Ce tren? Nu, nu spre casă, spre Budapesta!