Ieri am predat un proiect la care am muncit câineşte de vineri încoace. Câineşte, dar cu pauze sâmbătă şi duminică. Sâmbătă am fost pentru prima oară la Ateneu pentru o mică întâlnire cu Beethoven şi cu Dvořák. Nu sunt un cunoscător în materie de muzică însă asta nu înseamnă că nu pot aprecia (subiectiv, ce-i drept) o asemenea reprezentaţie. Seara a început cu Concertul pentru violoncel al lui Dvořák care ar fi trebuit să fie interpretat de către (faimosul - din câte am citit) violoncelist austriac Heinrich Schiff . Din păcate acesta a suferit un infarct şi a fost înlocuit în ultimul moment de o româncă despre care aş vrea să pot spune că ştiu cum o cheamă. Oricum urechea mea nu cred că şi-ar fi dat seama de vreo diferenţă aşa că am petrecut cam 40 de minute fascinat de sunetele ieşite din cutia aia de lemn (aşa cum am mai facut-o la un concert de vioară organizat de ambasada Braziliei). Fascinant este să urmăreşti şi solistul, rar vezi o activitate executată cu asemenea pasiune. Partea a doua a spectacolului a fost ocupată cu Simfonia a 7-a de Beethoven, ocazie cu care am aflat ce înseamnă să asculţi o simfonie „produsă” de câteva zeci de instrumente şi nu de două boxe legate la un calculator.
Duminică m-am reîntâlnit cu Beethoven, de data asta în Herastrău.
Pe o părere de ninsoare am făcut o plimbare prin Herăstrău pe care nu l-am mai vizitat de vreo doi ani cred şi pe care nu l-am văzut niciodată în haină de iarnă.
Din pacate mai toată zăpada era scormonită şi pe alocuri îngălbenită de hoardele care au trecut pe acolo.
Cu greu găseai un petec cu zăpada intactă. Prin contrast, cinematograful de vară nu apucase să fie „vandalizat” din cauza gardului împrejmuitor aşa că scaunele arătau ca şi cum ar fi fost acoperite de un strat de mucegai alb.
Plimbarea a fost scurtă şi m-am întors acasă la proiectul meu, casă pe care nu am mai părăsit-o până ieri.
No comments:
Post a Comment