Birocraţie

Zilele astea am avut un pic de contact cu birocraţia pe la o autoritate naţională. Eram de departe cel mai tânăr de la coada pentru audienţe. Tânăr, cu oarece timp la dispoziţie dar fără nici un pic de răbdare. Pensionarii din jur care aşteptau să intre ba la biroul cu legea x, ba la biroul cu legea y, păreau să aibă ceva mai multă răbdare, deşi au fost vreo două momente în care mi-a fost frică să nu asist la vreun linşaj al cărui obiect să fie agentul de pază de la Pantera Guard (ha ha) care arbitra intrarea în birou. Pe această cale vreau să-i mulţumesc pentru că mi-a scurtat substanţial aşteptarea. Probabil a fost o răsplată pentru că eram liniştit.

Odată rezolvată treaba, m-am îndreptat spre casă, pe Calea Floreasca spre staţia de metrou Aurel Vlaicu. Strada este în refacere şi cam lipsesc tortuarele însă pe bucata dintre podul peste lac şi clădirea Oracle strada a căpătat aspectul final. Borduri de granit, trotuare asflatate proaspat, copaci tunşi, stâlpi de iluminat public noi... Totuşi acest aspect final are şi o „bubă” în sensul că pe trotuarul dinspre Oracle apare următoarea privelişte.

Priveliştea mă duce cu gândul la imaginile alea cu stâlpul în mijlocul drumului (probabil trucate). Toată chestia pare definitivă pentru că petecele de pământ aferente sunt înconjurate frumos cu bordură. Eu înteleg că un copac nu se poate tăia fără aprobare însă nu pot să cred că nu s-ar elibera autorizaţia în acest caz. Sau cumva frica de birocraţia ataşată de tăierea unui copac primează în faţa simţului practic şi estetic? Desigur, calea cu cea mai mică rezistenţă este foarte apetisantă. Poate la recepţia lucrării se va schimba ceva.