Ciocolată

Radio Guerrilla e de vina! Duminică pe la prânz am auzit o ştire cum că era ultima zi pentru Târgul de Cafea şi Ciocolată. Aşa că, dacă tot ne întâlneam mai mulţi la „luat aer”, am zis să facem o oprire şi pe acolo.

Temători că toţi ciocolatofilii (care nu-s puţini - Ina, ai fost pe acolo?) ar fi descins acolo, am plecat de la premiza că dacă e prea multă lume nu intrăm. N-a fost cazul, deşi maşina am parcat-o la ceva distanţă din cauza lipsei de spaţiu.

Când am ajuns la standuri, am rămas un pic dezamăgiţi de dimensiunile „târgului”: Standuri foarte puţine la număr.

Ce se vede în imagine e un sfert din „târg”.

Aroma compensa totuşi dezamăgirea. Un amestec puternic de cafea şi ciocolată, fiecare în câteva zeci de sortimente. Deşi nu era foarte aglomerat, la fiecare stand erau cozi, unele nu foarte organizate şi abia puteam vedea ce se vinde.

Tot felul de sortimente de ciocolată, mărci străine de care nu am auzit, faimoase probabil (nu sunt expert aşa că nu mă bag).

Atracţia cea mare erau fântânile de ciocolată, vreo trei la număr dintre care una cu ciocolată albă. La standurile lor se vindeau frigărui de fruct trecute prin fântână.

Eu m-am mulţumit cu a gusta o bomboană de ciocolată de la un stand random, convins fiind că nu pot să nimeresc ceva rău la gust. Am avut dreptate, a fost excelentă.

Toată vizita la târg a durat maxim un sfert de oră după care ne-am dus în Herăstrău şi am înconjurat lacul. Lume multă, fum de la mici, balauri mai mici sau mai mari pe biciclete în condiţiile în care aleea era deja plină de oameni (am biciclit destul la viaţa mea şi ştiu că nu e plăcut să te plimbi printre oameni aşa că nu înţeleg mişcarea. E adevărat că nu prea au unde să se ducă în altă parte.) Abia pe partea opusă a lacului a început să semene a plimbare prin parc (până atunci a fost plimbare prin piaţă).

PS: Deşi e foarte devreme în an, au dat frunzele la copaci...