Constanţa

Duminica o rezervasem pentru plimbat prin Constanţa, aşa că am făcut şi un plan mic care avea la punctul 1 mersul la moschee. A trebuit adăugat totuşi la plan şi punctul 0 şi anume mâncat ceva de dimineaţă (altfel nu reuşeam să urcăm în minaret).

Am mers la Tomis Mall care e un fel de Modern, actualul Winmarkt din Galaţi. E cam înghesuit printre alte clădiri, dar macar food court-ul e destul de sus ca să poţi vedea marea printre rufele puse la uscat şi antenele gsm de pe cladirile din jur.

La moschee am ajuns în jur de ora 11. Nu era nimeni deşi mă aşteptam să fie măcar un pic aglomerat.

Interiorul mi s-a părut mic, de fapt mai mic decât mă aşteptam şi din povestirile altora îmi imaginam un minaret colosal de dimensiunile celor din Istanbul. Totuşi minaretul are peste 40 de metri şi când urci spirala nu mai pare asa mic.

Am uitat să menţionez că, deşi în noaptea precedentă plouase un pic, duminică vremea era din nou perfectă, de data asta cu vizibilitate neliminată, însă cu un vânt destul de puternic. Sus în minaret rafalele erau chiar îngrijorătoare dar tot am apucat să trag câteva cadre.

N-am stat mult că nu ne puteam înţelege între noi din cauza vântului. De la moschee am luat-o spre Cazinou. Am fost dezamăgiţi să-l găsim în paragină, deşi e concesionat pe vreo 50 de ani unei firme israeliene care deţine un lanţ de cazinouri. Nu e vorba că nu s-au ţinut de promisiune (deocamdată nu au încălcat prevederile contractului) însă e păcat să stea aşa. Unele geamuri dinspre mare sunt sparte şi se poate privi înauntru.

De acolo am ajuns în punctul de unde se coboară în portul Tomis.

Chiar dacă era soare, vântul ne cam băgase frigul în oase aşa că am intrat la un ceai în restaurantul On Plonge, cel în formă de val, chiar de pe digul portului. Ne-a plăcut aşa că am hotărât să şi mâncăm de prânz la ei, dar ceva mai târziu. Prânzul am să-l povestesc mai pe larg în următoarea însemnare.

După pauza de la vânt am ieşit afară din nou şi am înconjurat portul. Dealul care mărgineşe portul e plin de clădiri vechi şi interesante. De exemplu Hotelul Palace, construit odată cu Cazinoul pentru a deservi clienţii acestuia, sau acestea două care, spre ruşinea mea, nu stiu ce sunt.

Portul e în renovare, şi e plin de şanţuri cu râme roşii şi mormane de pământ.

Imediat ce am terminat de înconjurat portul, am intrat în zona cu nisip, nisip care era mai mult în aer decât pe jos, din cauza vântului. În retragere, am prins şi câteva cadre cu norii care deveniseră ceva mai numeroşi.

Am urcat pe o scară veche până în Piaţa Ovidiu, unde lăsasem maşina...

...şi am mers până la gară ca să vedem portul adevărat. Nici acolo nu am stat mult pentru că ni se făcuse foame şi ne-am întors la On Plonge. La 4 fără sfert terminasem de mâncat şi eram în maşină. În ciuda vastei mele experienţe de navigator (he he) am reuşit să-l încurc pe Tudor şi am făcut o incursiune pe drumul spre Ovidiu, adică pe drumul greşit. Aşa se explică imaginea următoare, luată la întoarcere spre Constanţa.

Mi se părea mie dubios că nava nu era în locul acela la venire. De fapt văzusem altă navă, pe asta:

Cam asta a fost cu Constanţa. Fain oraş, chiar dacă e destul de aglomerat. Din scurtele vizite trecute nu-mi făcusem o idee corectă în ceea ce priveşte oraşul însă acum ştiu că sunt motive să mă întorc.

De ce am plecat aşa devreme? Pentru că mai aveam ceva de bifat pe listă, şi anume Adamclisi cu al său Tropaeum Traiani. Aşadar, va urma...