Heracleea

Cum ziceam în episodul precedent, am ajuns şi la Heracleea (sau Enisala, cum vreţi să-i ziceţi). O să încep cu un scurt istoric.

Ca să fie mai clar, Heracleea este denumirea originală a fortificaţiei cu origini bizantine. Denumirea de Enisala este asociată cu numele aşezării din apropiere care în turcă înseamnă Satul Nou. Cetatea a căpătat forma actuală undeva prin secolele XII-XIII. Deşi nu se ştie în mod cert, se bănuieşte că e opera genovezilor, singurii care dispuneau pe atunci de motivaţia şi resursele necesare unei astfel de acţiuni. De menţionat că locaţia era cât se poate de strategică atunci pentru că lacul Babadag comunica cu lacul Razim care la rândul lui nu era decât un golf al Mării Negre. Situată pe vârful unui deal înalt de vreo 80 de metri, foarte abrupt spre nord şi vest, era locaţia ideală pentru a controla traficul pe acolo.

Pe la 1416 cetatea a fost cucerită de turci care au fost nevoiţi să o renoveze masiv din cauză că în general cetăţile din Dobrogea „se aflau ruinate din pricina ghiaurilor fara minte” - părerea cronicarului turc Sukrullah.

La sfârşitul secolului XVI fortificaţia a fost abandonată deoarece şi-a pierdut importanţa strategică – se formaseră bancurile de nisip dintre lacul Babadag şi lacul Razim şi între acesta şi mare. În prezent, mai sunt în picioare zidurile şi turnul de la intrare, care de curând a fost renovat. Lucrările de renovare nu s-au încheiat, din câte ştiu. Mai multe informaţii despre istoria cetăţii, aici.

La cetate se poate ajunge pe două drumuri. Unul se ramifică din drumul spre Jurilovca, după ieşirea din satul Enisala. Există şi un indicator. Celălalt drum se ramifică din drumul spre Sarichioi, tot după ieşirea din Enisala. Drumurile sunt de pământ, pe alocuri cu sfărâmătură de piatră adusă şi sunt foarte uşor de abordat. Indicaţie pentru Google Earth: 44°53'3.17"N 28°50'5.39"E sau direct pe wikimapia.

Eu am parcat maşina la o oarecare distanţă de intrare într-un loc mai întins. Cam aşa se vede cetatea de acolo...

În mod normal se poate ajunge în cetate ocolind prin dreapta partea stâncoasă. Eu am optat pentru drumul direct. Următoarea este o vedere spre lacul Razim, oarecum cu spatele la intrarea cetăţii (se vede drumul normal spre intrarea în cetate).

În turn nu se poate urca din câte îmi dau seama şi nici nu cred că aş vrea.

Apropo, vizitarea se plăteşte deşi taxa de intrare e modică. Interiorul cetăţii e destul de mic şi nu văd cum încăpeau 150-200 de oameni, cât se zice că ar fi avut garnizoana. După ce am ieşit printr-o spărtură din zid...

...am văzut că mai există un rând de ziduri ceva mai jos, vizibil şi din satelit. Din colţul de vest al cetăţii se poate admira panorama către lacul Babadag.

În stânga e satul Enisala şi se pot vedea drumul către Sarichioi şi unul dintre drumurile care urcă la cetate.

Tot acolo am avut surpriza să întâlnesc doi colegi forumişti ieşiţi şi ei la pozat, dezamăgiţi şi ei de vreme. Ne-am cunoscut atunci pe loc, punctul de plecare al discuţiei fiind aparatele care atârnau de gâtul fiecăruia. După alte câteva declansări...

...am plecat spre casă, aşa cum e frumos, pe alt drum decât am venit. Adică prin Sarichioi, stânga prin Zebil şi tot înainte pe acelaşi drum judeţean foarte prost până în Nicolae Bălcescu. Am trecut pe lângă Denistepe, un deal pe care îl am trecut pe o listă cu lucruri de făcut, şi pe lângă dealul Consul, aflat pe aceeaşi listă. Deşi voiam să urc unul din ele a doua zi, dorinţa nu s-a materializat, mai aştept până mai la vară când o să am parte şi de vreme mai bună.

Undeva prin Măcin mi-am dat seama că nu prind bacul de ora 16 şi am mai oprit un pic la locul numit Lăţime, balta de lângă ultimul deal spre Galaţi. Chiar şi aşa am ajuns la bac prea devreme şi mi-am petrecut resul timpului căscând gura la pescari, foarte prolifici de altfel.

După cum se observă, ieşise soarele, aşa ca să-mi facă în ciudă.

Asta a fost prima zi de excursie. A doua zi, luni, am trecut din nou Dunărea şi am parcurs ceva mai mulţi kilometri. Am stat mai mult în maşină şi am pozat mai puţin aşa că probabil voi condensa toată ziua într-o singură însemnare. Aşadar, va urma...