La vârf

Acum vreo săptămână stăteam liniştit în casă când am auzit sunetul distinctiv şi îngrijorător al unui copac căzând la pământ. E asemănător ca efect cu scrâşnetul de cauciucuri pe asfalt pentru că intuieşti că e posibil să urmeze un impact. Nu a fost cazul şi cum evenimentul avusese loc în afara razei mele vizuale am uitat repede de el. Asta până când am vrut să ies din cămin şi am văzut că aleea din faţă e aproape blocată de un copac căzut.

Copacul era destul de gros, înalt cât căminul şi părea rupt direct din rădăcină. Ca să nu vorbesc aiurea, nu sunt în întregime sigur că a căzut spontan sau a fost tăiat pentru că atunci când l-am văzut la pământ era deja tranşat. Tind să cred ca a fost prima variantă pentru că era tranşat în locul în care a căzut (altfel tăierea unui copac într-o zonă problematică se face metodic începând cu ramurile şi continuând până când nu mai rămâne decât o mică parte din trunchi care poate să cadă fără să producă pagube, eventual se foloseşte şi o macara...de ce explic eu cum se taie copacii de fapt?). Dacă a fost aşa cei din parcare au avut mare noroc pentru că a căzut fix în locul în care nu putea să facă nici o pagubă.

Revenind la bietul copac, nu ştiu ce specie era, nu prea mă pricep la aşa ceva. Dacă nu are frunze de stejar, coajă albă sau ace de brad nu prea ştiu ce e. E vorba de copacul care găzduia ciobul.

În trecere pe alee, tot încercând să mă feresc de crengile care ceva mai devreme erau la o oarecare înălţime, mi-am dat seama că, într-un fel, sunt în vârful copacului. Drept urmare am căutat ce mi s-a părut mie că ar fi fost vârful şi l-am luat ca trofeu. Cam aşa arată un vârf de copac...

Apropo de vârfuri, pare-se că Miscellanea a plăcut într-o oarecare măsură celor din juriul de la Roblogfest 2008 întrucât a ieşit pe un upper-mediocre loc 20 (din 84) la categoria „Cel mai bun blog foto”. Yay!