On Plonge

Nu mai auzisem de restaurantul On Plonge până când nu am păşit prima oară înăuntru. Îl văzusem în ziua precedentă din Piaţa Ovidiu dar nu ştiam cum se cheamă.

Clădirea are formă de val şi e situată chiar pe digul portului Tomis. Din ce am citit pe net, e destul de cunoscut însă reputaţia variază. Specificul său e mâncarea făcută din chestii care au mişunat pe sub apă. Restaurantul pare să aibă şi o terasă care, în ziua în care am mâncat noi acolo, era goală şi cauza vântului puternic.

Nu-mi dau seama dacă la parter e acelaşi local, în orice caz noi am fost la etaj de unde se poate admira priveliştea.

Acum despre restaurant în sine: mese puţine dar spaţioase (asta înseamnă să faci rezervare în weekend altfel nu prinzi loc la prânz), mobilier comod, luminos per ansamblu pentru că sunt geamuri peste tot, şi pe latura cu marea şi preţuri ok. Personalul a fost amabil, ni s-a răspuns la toate întrebările legate de mâncare., atât înainte cât şi în timpul mesei ( „De ce are peştele ăsta oasele verzi?”) şi totul a durat cât trebuia să dureze.

Despre mâncare: dacă tot am intrat într-un restaurant cu specific, am zis să ne delectăm cu chestii marine. La felul I eu am luat o supă cremă de rechin despre care fusesem avertizat, indirect, că este destul de grasă. Într-adevăr, chiar dacă jumătate din supă e suc de lămâie, cealaltă jumătate e peşte franjuri şi undeva pe la jumătate am considerat că nu merită efortul. Am gustat şi supa cremă de midii şi am descoperit că nu îmi plac nici midiile.

Felul doi a fost cu totul altceva. Eu am avut coşuleţe cu surimi în sos alb care au fost excelente. Tot excelent a fost şi chefalul cu roşii, migdale şi usturoi, pe care l-am gustat. Nu ştiu ce gust a avut zărganul dar faptul că a dispărut din farfurie îmi zice ca a fost bun. Apropo, zărganul e unul din puţinii peşti care are oasele verzi, îngrijorător de verzi dacă nu ştii despre ce e vorba.

În concluzie, On Plonge e un loc bun în care să mănânci în Constanţa. Dacă mai punem la socoteală şi locaţia, intră sigur în top.

Limonadă la malul mării, văzută prin paharul meu de Nestea.

PS: Tot legat de mâncare, mărul Starkrimson cu care mă „delectez” acum e sub orice critică. Deşi pare tare, de fapt are consistenţa asemănătoare piureului şi nici gustul nu e departe. Aşa îmi trebuie dacă iau fructe din hipermarket.