Onoare şi Patrie

Umanişti şi nu numai, feriţi-vă! Urmează o însemnare cu iz tehnico-belicos şi anume o trecere în revistă a flotei militare româneşti. Asta pentru că am avut ocazia să văd mare parte din ea ancorată în lacul Mangalia la întoarcerea din Vama Veche. Cine e curios, să citească mai departe. La sfârşit este şi o mică surpriză.

Trebuie să recunosc că înainte de asta nu ştiam mare lucru despre acest subiect. Ştiam doar că există o navă amiral – Mărăşeşti şi că am cumparat la suprapreţ de la englezi două fregate, HMS London şi HMS Coventry. Acestea sunt nave relativ moderne construite la jumătatea anilor 80 şi sunt ceea ce se poate numi „toată floarea cea vestită” a flotei. Redenumite „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”, aceste două nave sunt în serviciu activ. Pentru restul a trebuit să mă documentez pornind de la numerele de înregistrare.

În timp ce navele cele mai mari sunt ori pe la Constanţa, ori patrulând prin Mediterana, aproape tot restul flotei e la Mangalia pe lacul mai sus menţionat şi poate fi admirat de pe podul care îl traversează.

Acestea sunt după cum urmează: Vice-Amiral Ioan Murgescu(271) - una din cele două nave (cealaltă e Vice-Amiral Constantin Balescu – 274) construite pentru operaţiuni de minare/deminare. Design românesc, construite în 1980 şi 1981 la o atuncătură de băţ, în şantierul naval Mangalia.

Urmează vedetele putărtoare de rachete şi vedetele torpiloare.

De nava albă nu vă povestesc încă nimic, e surpriza de la sfârşit. Alături de ea sunt 3 (din 6 existente) vedete purtătoare de rachete din clasa Osa I – de producţie rusească, au fost construite prin anii 60 la Rybinsk şi la noi au primit nume de păsări răpitoare cum ar fi Şoimul, Vulturul, Acvila, Eretele etc. În imagine se poate identifica doar Şoimul – 194. Celelalte 3 (din 12) sunt vedete torpiloare din clasa Năluca (sau, conform NATO, clasa Epitrop), în esenţă vedete de clasă Osa I (care apropo, înseamnă viespe în rusă) contruite la noi, cu tuburi de torpile în loc de lansatoare de rachete. Acestea au fost botezate cu nume mai arhaice cum ar fi Năluca, Smeul sau Viforul. În imagine se poate identifica doar Vârtejul – 206.

Pe partea cealaltă a podului, spre oraş, sunt cele trei corvete purtătoare de rachete construite tot de ruşi, tot la Rybinsk.

Fac parte din clasa Molniya (fulger, în rusă) sau după denumirea NATO - clasa Tarantul; au fost construite la începutul anilor 90 şi sunt succesoarele celor din clasa Osa I. La noi au primit numele de Zborul, Pescăruşul şi Lăstunul (de la stânga la dreapta în imagine).

Aşa, am ajuns la băieţii mai mari, şi anume la fregatele uşoare din clasele Tetal I şi II.

Cele patru din stanga sunt clasa Tetal I, design românesc, şi ele construite la Mangalia prin anii 80. De la stanga la dreapta, vedem pe Vice-Amiral Vasile Scodrea – 261, Vice-Amiral Vasile Urseanu – 262 şi Amiral Petre Barbuneanu - 260 sau Vice-Amiral Eugeniu Rosca – 263 (ultimele două nu au semne distinctive). Ultima navă din dreapta, deşi e vopsită la fel, e mai nouă. E una din cele două nave din clasa Tetal II, Contra-Amiral Eustatiu Sebastian – 264. Nava soră, Contra-Amiral Horia Macelariu – 265 este şi ea pe partea cealaltă lângă Zborul, numai că nu apare în imagine. Aceasta e şi cea mai nouă navă construită la noi, fiind dată în folosinţă în 1996.

Mai rămâne de explicat ce e cu nava albă, surpriza. De când am văzut-o mi-a atras atenţia pentru că are o formă diferită de celelalte, care îi trădează un pic vârsta.

Nava este canoniera „Lt-comandor Eugen Stihi” şi are aproape 100 de ani. A fost construită în 1916 la Lorient în Franţa sub numele de Friponne (Poznaşa în romaneşte). Deşi era depăşită din perioada interbelică, cumva a reuşit să treacă prin două războaie mondiale, a fost „împrumutată” de ruşi, a fost folosită ca dragă de mine, ca navă de instrucţie şi ca navă de cercetări hidrografice în ultimii ani. A fost refăcută de mai multe ori, aşa că suprastructura nu mai păstrează forma originală. E un fel de topor al lui Lincoln, dacă aţi mai întâlnit paradoxul. Carena pastrează totuşi forma originală cu pupa rotunjită.

La vârsta venerabilă pe care o are, Stihi e una din cele mai vechi nave militare încă funcţionale din lume. Cele mai vechi decât ea se pot număra pe degete. În momentul de faţă cred că s-a renunţat la ideea de a o tăia pentru a recupera fierul vechi, idee apărută prin 2004, şi e pe cale de a deveni navă muzeu.

Cam asta e flota Forţelor Navale. Următoarea însemnare se întoarce la week-end-ul pentrecut la mare de 1 martie aşa că pot să zic: Va urma...