Vama Veche

De fenomenul numit Vama Veche am auzit prima oară acum mulţi ani. Un loc mitic, unde intelectualii boemi veneau să se relaxeze, de multe ori în costumul în care au venit pe lume - o mică oroare pentru micul familist conformist. În timpuri mai recente am auzit doar poveşti cu îmbibaţie alcoolică şi mi s-a creat impresia că oamenii se duc acolo numai ca să aibă o scuză să bea, contând mai puţin faptul că e şi o mare lângă. Tot în vremuri recente am auzit de lamentările cu privire la faptul că moare spiritul vămii, de proiecte cu titlul „Salvaţi Vama Veche” şi de oameni mai mult sau mai puţin cunoscuţi susţinând această cauză. Şi mai e şi trupa cu acelaşi nume... În fine, pe 1 martie 2008 am avut ocazia să ajung prima dată „în Vamă” să văd cu ochii mei care, cine, ce şi cât.

Foarte puţină istorie: Toată chestia cu turismul a început după Al Doilea Război Mondial, a luat avânt în anii 60 şi s-a transformat într-o avalanşă după 1990. Începând cu 2000 deja Vama Veche căzuse pradă „mecanismelor oculte ale cererii şi ofertei” (puahahah, mă termină formularea asta, nu e a mea), transformându-se din ce în ce mai mult într-o staţiune turistică conformistă cu tot confortul.

Ajuns acolo, am rămas un pic surprins de dimensiuni: Vama Veche nu e decât un sat minuscul, care a fost mult mai mic decât atât până acum câţiva ani. E aşezat la terminarea falezei de la 2 mai şi de aici mai sunt doar 2 kilometri până la graniţa cu Bulgaria.

Plaja e mică în comparaţie cu altele şi, la momentul în care am trecut noi pe acolo, cam murdară.

Prin nisip sunt mai multe scoici decât cu ce am fost obişnuit

însă nu e un lucru rău. Din păcate sunt şi sticle de şampanie sparte, de la Revelion probabil, aşa că încălţările mele de munte s-au dovedit utile.

Dat fiind că era doar 1 martie plaja era aproape pustie, în afară de un Peugeot de Vaslui în care dormeau câteva fiinţe. Mai erau alte câteva fiinţe bipede alerte şi alte câteva patrupede.

Terasele erau şi ele pustii.

Inscripţii de tot felul scrise mai toate de mână (că deh, nu e boem să foloseşti litere volumetrice, neoane etc.) transmit mesaje diverse mesaje, pornind de la „Gheaţă gratis cu băuturile alcoolice!!!” şi ajungând la chestii mai elevate cum ar fi „Interzis proştilor” la intrarea în Stuf. „Pestriţ” este cuvântul care îmi vine în minte. La fel e şi cu construcţiile. Se lucrează din greu pe tot litoralul pentru a se termina până la începerea sezonului iar Vama Veche nu e o excepţie. Acesta este unul din punctele dureroase ale disputei legate de Vama Veche, faptul că se construieşte în manieră comercială, fără a respecta un specific al locului. „Orori” ce folosesc materiale moderne de construcţie cum ar fi betonul şi sticla (vai mie!) au apărut şi apar în continuare peste tot. Sunt finisate cu alte materiale civilizate cum ar fi gresie sau metal. Cerere şi ofertă - într-adevăr pervers (amuzant, dar pe jumătate adevărat).

De pe plajă se poate admira, dacă se poate spune aşa, locaţia. Sincer, nu e nimic special, e chiar un petec banal de plajă care a căpătat însă o încărcătură emoţională pentru mulţi. Spiritul acesta al „vamaiotului” şi găsit după părerea mea o încarnare nefericită aici, mai boem e ceva de genul Gura Portiţei (ca amplasare vreau să spun).

Indiferent de cum arată, se pare că locaţia a devenit de-a lungul timpului prea faimoasă (dacă apare o trupă de un oarecare succes cu numele locului se poate întâmpla şi asta) şi prea căutată pentru binele ei. Banii se vor mişca din ce în ce mai repede în zonă dar asta nu e neapărat un lucru bun. E un pic asemănător cu ce se întâmplă cu Transfăgărăşanul (cu menţiunea că Transfăgărăşanul e un loc de excepţie). De aceea îi compătimesc oarecum pe cei care iubesc petecul acesta de plaja, aşa cum e el. Până la urmă orice loc unde se întâlneşte marea cu uscatul e frumos în felul lui şi Vama Veche nu e o excepţie (edit).