De la fereastră

Partea bună la a fi cazat la mansardă într-o vilă în Poiana Ţapului undeva pe partea estică a văii este că dimineaţa ai parte de o privelişte excelentă – abruptul Bucegilor. Există şi părţi proaste dar nu le amintesc acum.

Din păcate priveliştea de la fereastră nu se preta unei panorame (imaginea de mai sus e doar partea centrală a vederii) din cauza unor vile şi a unor coşuri de fum de care puteai totuşi să faci abstracţie sorbind la ceai/cafea/lapte.

Tot aşa ingerând lichide calde, poţi admira şi mai toate reperele „man-made” de pe acest masiv (vizibile de jos adică). În dreapta se vede Caraimanul cu Monumentul Eroilor...

... monument ridicat pe la sfârşitul anilor ’20 în memoria soldaţilor căzuţi în Primul Război Mondial. Nu mai povestesc acum despre el, sper să o fac într-un episod viitor după ce îl văd mai aproape (da, singura dată când am urcat pe platoul Bucegilor era ceaţă şi nu am văzut decât Sfinxul şi Babele).

Tot în dreapta se vede, timid, vârful releului Coştila...

...releu care e vizibil în zilele senine de foarte departe. Eu l-am văzut de la Ploieşti într-o zi geroasă de decembrie şi sunt convins că se vedea şi de mult mai departe. La întrebarea care este cel mai înalt punct din Romania ai fi tentat să răspunzi vârful stâlpului cu plăcuţă pe care scrie Vf. Moldoveanu 2544m. Ei bine, această „onoare” o are releul Coştila al cărui vârf este situat la 2578 de metri peste nivelul mării (2498 ai muntelui şi 80 ai releului). Mai multe as vrea să scriu tot aşa într-un episod viitor însă cred că o să fie oarece probleme pentru că am tot căutat informaţii despre el şi nu am găsit nimic.

În stânga se vede hotelul de la Cota 1400, telecabina Sinaia cu staţia de la Cota 2000 şi alte instalaţii cu fire. Ultimul reper pe care vreau să-l menţionez se află direct în faţă, sus de tot pe marginea platoului. Este vorba despre o clădire relativ mică însă foarte îndrăzneaţă prin amplasare.

Am săpat un pic şi am aflat că este vorba de Cantonul Jepi sau, cum se numea la origine, Cantonul Schiel. El a fost construit ca adăpost pentru oamenii care lucrau la funicularul Brătei-Buşteni ce aparţinea fabricii de hârtie din Buşteni. Schiel pentru că aşa se numeau proprietarii de atunci ai fabricii, fabrică ce tocmai a dispărut din peisaj pentru totdeauna. Revenind la canton, el e situat pe traseul numit Jepii Mari şi arată cam asa din spate şi asa din laterală. Priveliştea arată cam aşa. Cred că e mult mai interesant un ceai la fereastră acolo sus. Din păcate doritorii vor trebui să mai aştepte; din câte am citit, de ceva vreme cantonul este închis.