Valea Prahovei - scurt istoric

Toată lumea a auzit de ea, toată lumea a fost pe acolo, măcar în trecere. Eu personal nu-mi mai aduc aminte când am trecut prima oară pe acolo. Recent am petrecut din nou câteva zile pe acolo şi mi-am pus pentru prima oară întrebarea: Cum şi când au apărut aşezările respective pe acolo şi motivate de ce?

Deşi se pare că există dovezi că au existat aşezări în Epoca Bronzului, în perioada mai recentă Valea Prahovei a fost în general pustie. De-a lungul văii lipsesc artefactele romane ceea ce sugerează că până şi romanii au evitat zona preferând să treacă prin alte locuri. Acum poate părea o alegere dubioasă deoarece Valea Prahovei este una din cele mai lejere trecători spre Transilvania şi dispune de drum rutier, cale ferată şi, în curând, de o autostradă. Totuşi acestea s-au amenajat în vreo 200 de ani iar stâncile de la Posada nu prevesteau nimic bun pentru restul urcuşului aşa că ruta a fost ocolită mult timp.

Cum oamenii s-au aşezat în locuri mai ciudate cum ar fi deşertul sau arctica, o vale împădurită nu putea rămâne mult timp nelocuită. Măcăr un tâlhar, un cioban, un vânător sau ceva pustnic tot trebuia să ajungă pe acolo. Zis şi făcut, pe la 1581 era atestat documentar Schitul Sf. Nicolae de pe Molomot, undeva mai sus de cartierul Furnica din Sinaia de azi. Încet, încet a apărut şi un drum pentru care şi trecătoarea a început să fie folosită comercial (până atunci era folosită numai de ciobani).

Pe la 1650 apare a doua aşezare stabilă mai sus de Sinaia şi anume un han numit Slonul de Piatră construit undeva în apropiere de locul unde era fabrica de hârtie din Buşteni. Peste încă jumătate de secol apare prima aşezare serioasă – Mânăstirea Sinaia, ctitorită de Mihai Cantacuzino şi botezată aşa după muntele Sinai. În jurul acestei mânăstiri s-a ridicat şi o mică comunitate de 40 de suflete pentru a o sprijini.

Dezvoltarea adevărată o aduce din nou războiul şi anume austriecii care aveau nevoie de un drum ca să poată să trece în Sud pentru a se hârjoni cu turcii. Calea de acces fiind făcută, era nevoie numai de oameni ca să se ridice aşezări noi. Odată cu necazurile cu turcii de pe la 1800, o parte din oamenii fugiţi din Bucureşti s-au stabilit pe aici prin locuri numite spre exemplu „La Buşteni”. Ca de obicei drumul este un catalizator pentru orice comunitate şi la jumătatea secolului 19 existau deja comunităţile separate Sinaia, Poiana Ţapului, Buşteni, Azuga şi Predeal. Apar fabrici de sticlă (Azuga), de hârtie (Buşteni - fraţii Schiell amintiţi data trecută sunt responsabili de dezvoltarea aşezării Buşteni), cale ferată până la Sinaia şi apoi completă până la Braşov. În sfârşit, Valea Prahovei atrage atenţia noului rege Carol I care îşi stabileşte reşedinţa de vară la Sinaia. Odată cu Castelul Peleş apar şi alte vile Sinaia devenind relativ repede o staţiune de lux cu peste o sută de vile, grădină zoologică, băi, restaurante, cofetării...ce mai încoace şi-ncolo, apare „Perla Carpaţilor”. La începutul secolului 20 se construieşte funicularul de 16 km care deservea fabrica de hârtie, cel mai lung din estul Europei la acea vreme.

Valea Prahovei iese un pic şifonată din Primul Război Mondial dar îşi continuă traiectoria ascendentă. Se construieşte Monumentul Eroilor pe un vârf al Caraimanului şi în anii 30 se construieşte sanatoriul care mai târziu avea să devină hotelul de la Cota 1400. În epoca comunistă dezvoltarea continuă cu hoteluri de capacitate mare în Sinaia, telecabine în Sinaia şi Buşteni pentru acces uşor pe platou Bucegilor, pârtii de schi şi multe altele.

În vremurile mai recente Valea Prahovei şi-a reafirmat statutul de „Mamaia de la munte”. Densitatea de ATV-uri, amenajările pârtiilor de schi, renovarea hotelurilor, toate datorându-se apropierii de capitală şi de fiţele aferente unei cantităţi proporţionale de capital. Parte din fabrica de hârtie din Buşteni tocmai a fost demolată pentru a face loc cel mai probabil unor spaţii de cazare. S-a construit instalaţia de telegondolă de la Sinaia şi se construieşte în continuare mult. Dezvoltarea continuă deci, cum e şi normal. Atât timp cât vor exista bani de cheltuit în zonă, evoluţia în direcţia aceasta nu se va opri. Urmează autostrada şi un drum direct Buşteni-Râşnov şi Valea Prahovei o să arate mult diferit faţă de acum 150 de ani.

Ca o părere personală, Valea Prahovei mi se pare prea agitată/aglomerată/comercială. Impresia generală este tocmai asta: „impresii” multe, prea multe pentru o vale aşa strâmtă. Însă acolo unde sunt impresii de obicei sunt şi bani şi dacă tot facem o treabă măcar să o facem bine astfel încât şi străinii să îşi dorească să-şi cheltuiască banii pe Valea Prahovei, „Perla Carpaţilor” să fie spaima hotelierilor din ţările vecine.

Din punctul meu de vedere, Predealul e numai pentru schi, altfel e o staţiune foarte anostă. Peisajul e într-adevăr foarte frumos în Buşteni, Sinaia şi Poiana Ţapului şi cred că se poate găsi distracţie pentru fiecare, chiar dacă asta nu e neapărat un lucru bun. Ca localitate, frumoasă mi se pare numai Sinaia cu gara regală, castelul Peleş, construcţiile de epocă şi terasarea ei, deşi e aşezată cu spatele la Bucegi.

Pe final, câteva imagini dintr-o zonă mai liniştită (când nu trece niciun ATV) de pe Valea Prahovei, strada 30 Decembrie din Poiana Ţapului.

Partea bună e că Valea Prahovei este foarte aproape de Bucureşti şi de alte oraşe mari iar accesul se face pe cel dintâi drum al ţării. Partea proastă este că toată lumea ştie asta. Vacanţă plăcută!