Week-end corporatist

Deşi perioada actuală e cam agitată, week-end-ul trecut mi-am mai permis încă o escapadă la munte. De data asta a fost vorba de un tip mai special de ieşire, la care nu mai participasem. Este vorba de week-end-ul corporatist, termen inventat de mine cu această ocazie.

Ce face un week-end să fie corporatist? Păi, în primul rând, participanţii trebuie să fie în majoritatea lor angajaţi ai unei corporaţii, de obicei din capitală, toţi tineri şi în general fără obligaţii familiale. Tot week-end-ul va sta sub semnul felului de viaţă corporatist, adică: locaţia pentru desfăşurarea de forţe va fi aleasă la o distanţă nu prea mare de capitală, situându-se pe un cerc imaginar care trece prin Valea Prahovei, litoral şi, mai nou, chiar şi prin Bulgaria. Această alegere ţine cont de considerente de timp şi nu va mai suferi de limitările legate de bani ale studenţiei.

Deplasarea se va face aproape exclusiv cu maşina pentru că trenul e pentru studenţi şi, fie corporatistul cât de mic, tot are bani de ceva cu 4 roţi (în realitate, fără reduceri pe tren, e mult mai avantajos cu maşina). Nu se poate pleca spre locaţiile mai sus menţionate mai devreme de ora 6 vineri seara din motive de program corporatist. Din aceleaşi motive prelungirea week-end-ului nu este o opţiune. Deoarece numărul şi diametrul ieşirilor din capitală sunt ambele limitate iar week-end-ul începe pentru toţi corporatiştii în acelaşi timp, inevitabil un week-end corporatist va începe cu o şedere în trafic, de obicei pe undeva prin Băneasa dacă destinaţia e Valea Prahovei. Prima întrebare care apare când se ajunge la locul de cazare: „Este wireless?”.

Desfăşurarea week-end-ului corporatist va depinde de înclinaţiile fiecărui grup însă e destul de sigur că vor exista discuţii referitoare la muncă şi la şefi, discuţii presărate cu acronime şi prescurtări specifice. Poate se va juca şi un whist al cărui scor va fi ţinut într-un Excel pe un laptop corporatist (da, le au la ei) şi fiecare îşi va da cu părerea despre cum e mai bine să se implementeze sistemul de premiere.

În fine, înţelegeţi ideea. Ironia în acest caz este foarte apropiată de autoironie pentru că acesta a fost doar primul dintr-un probabil lung şir de week-end-uri corporatiste la care voi lua parte.

Pentru noi, week-end-ul corporatist s-a manifestat sub forma unei şederi de două nopţi undeva pe lângă Cabana Plaiu Foii, în umbra Craiului. A început cu şedere în trafic în Băneasa şi pe centura Ploieştiului şi cu cumpărături în fugă prin Carrefour Ploieşti şi a continuat cu plimbare pe munte, cu ploaie şi cu soare, cu grătar, cu papanaşi, cu cer înstelat, cu drumuri proaste, cu glume şi cu multe altele. Un week-end reuşit aş putea spune.

Acum vreo 10 luni luam prânz-ul pe petecul de pământ acoperit de zăpadă din imagine.