Cum ziceam, joia trecută aveam de prins un tren de dimineaţă aşa că m-am trezit în primul sfert al zilei. Aşa am prins si fazele târzii ale răsăritului când soarele se chinuie să iasă dintre copaci şi blocuri deşi el a ieşit de după orizont de ceva vreme.
În timp ce încercam diverse încadrări (şi mai aruncam şi câte un ochi la ceas ca să nu pierd trenul) mi-am dat seama că e unul din ultimele răsărituri pe care le prind aici în Regie. Au trecut aproape 5 ani de când m-am stabilit în chestia asta care se vrea campus universitar însă urmează o schimbare cât de curând, şi nu mă refer strict la bârlog. M-am săturat de tot ceea ce înseamnă cămin însă m-am săturat şi de şcoală, sunt 18 ani (omg!) de când mă tot „pregătesc”.
Luni pe vremea asta o să pot să folosesc prefixul „ing.”. Chiar dacă m-am săturat, percepţia este că ultimii 5 ani s-au dus fantastic de repede, la fel cum au zburat şi cei 4 ani de liceu. Acum începe cu totul şi cu totul altceva. Ce şi cum va fi sunt mari necunoscute însă am dreptul (şi poate chiar obligaţia) să fiu optimist. Să zicem că soarele răsare şi ziua promite să fie una frumoasă.
„Soarele rotund şi palid se prevede printre...pomi?!”
BTC la răsarit de data asta.
Şi două de ansamblu cu rasaritul de Regie, cum am promis.
1 comment:
pun pariu ca si la sfarsitul liceului erai satul de "pregatire"... eu as fi preferat acelasi stil de viata in continuare, dar e imposibil sa opresti evolutia, asa ca nu pot decat sa iti doresc si tie sa fie una inspre mai bine.si la cat mai multe weekenduri corporatiste :)
Post a Comment