Trag un claxon

Azi la metrou la Semănătoarea: Tocmai coborâsem din capul metroului si urcam scările când se aude claxonul metroului, aşa enervant cum e el în spaţiul ăla închis. Eu fiind departe cu gândurile m-am întors instinctiv să văd care ar putea fi motivul pentru un astfel de deranjament brutal. Motivul era că în paralel cu mine urca ceva „claxonabil”, la modul „Alo, fata, ia întoarce-te să-ţi văd şi eu faţa”. Zâmbetul de expectativă al conductorului s-a transformat pe loc în dezamăgire pentru că de fapt doar eu m-am întors. Claxonatul în stilul ăsta l-am văzut la şoferi de trolee, de autobuze, de maşini, de dube, cred că şi de tramvaie dar niciodată sub pământ. La urma urmei, de ce nu? Spre exemplu, avioanele nu au dispozitivul (din câte ştiu – Stuka nu se pune) că altfel ar mai da şi piloţii câte un claxon la decolare, aruncând o privire în parcarea de la Băneasa Shopping City.

Revenind la gândurile mele în care eram afundat, ele se învârt în jurul acestui week-end în care probabil mă voi duce să mă plouă la munte. În momentul de faţă ar trebui să-mi fac bagajul (recte, să decid cu ce tricou plec îmbrăcat). Cu ocazia asta sper să mă întorc şi cu ceva cadre noi, că recent trăiesc numai din arhivă.

PS: Cine imi zice cine e a treia persoană din imagine primeşte o bomboană.