Tinovul Mohoş

Aşadar, promisesm un post moderat de interesant. Iată-l: scurtă excursie la Tinovul Mohoş. O să încep cu teoria şi anume: ce este acela un tinov?

Dexonline zice că tinovul e o mlaştină oligotrofă. Mmmbun, deci un soi de mlaştină mai specială. Tinovul Mohoş în special, este o mlaştină formată într-un crater vulcanic pe locul unui fost lac. La noi în ţară singurul lac vulcanic e Sfânta Ana, lângă Tuşnad. Ce nu ştie toată lumea este că respectivul crater din masivul Ciomatu este dublu. Prima adâncitură, mai mică, are lacul Sfânta Ana. Imediat lângă este craterul geamăn, care conţine tinovul, tinov care are suprafaţa de 4 ori mai mare decât a lacului Sfânta Ana. Ca să vedeţi diferenţa, daţi un click aici.

Care e treaba cu acest tinov? Păi, din câte am înţeles, primul care a erupt a fost craterul cu tinovul, s-a liniştit şi s-a format un lac. Ceva mai târziu a erupt şi prin craterul de alaturi şi cenuşa aruncată a ajuns în mare parte în lac pe care l-a cam colmatat şi a favorizat dezvoltarea muşchiului de turbă. Momentan lacul este un lac de muşchi cu nişte ochiuri de apă. Stratul de turbă este gros de 20 de metri pe alocuri şi pe vremea lui Ceauşescu s-a încercat exploatarea lui (turba este vag combustibilă, cel mai jalnic combustibil fosil care există, după amintirile de la geografie). Interesant este că ecosistemul care s-a format aici a permis dezvoltarea unor specii de plante - otrăvitoare, halucinogene sau carnivore (unele unice in România).

Aspectul este unul foarte ciudat. „Lacul” este acoperit de o pădure de pinus silvestris a cărui înălţime este invers proporţională cu grosimea stratului de turbă. Când plouă, stratul de turbă capătă proprietăţile unui burete şi poate deveni periculos, de aceea deplasarea de face pe o pasarelă de lemn. (Am uitat să menţionez că zona este declarată rezervaţie floristică şi că vizitarea se face numai cu ghid în grupuri care pleacă la ore fixe.) Pasarela de lemn duce la două ochiuri de apă care au mai rămas din vechiul lac şi care încet încet vor fi şi ele colmatate. Apa celor două lacuri este aproape neagră din cauza turbei. Dat fiind că pasarela este aşezată pe stratul de turbă, o mişcare mai viguroasă face să se mişte tot terenul în jur şi vizitatorii sunt chiar încurajaţi din când în când să încerce acest lucru.

Mă rog, cum zicea cineva: Dar asta e în teorie. Să trecem la fapte!

Sâmbăta trecută a fost ediţia a 5-a a Zizin Festului. Scurt, pentru că majoritatea oamenilor au serviciu. Ca să nu stăm chiar degeaba (în faţa grătarului) şi conform tradiţiei am zis că trebuie să facem o mică excursie. Eu auzisem de tinov prin primăvară şi am zis că vreau să ajung. Cum e şi destul de aproape de Braşov aşa am şi făcut. Sâmbătă pe la 2 după-amiaza am zis noi că ar fi bine să plecăm. Vreme relativ frumoasă, drum scurt dar plăcut - la 3 şi 20 eram parcaţi la campingul de la Sfânta Ana. Diferenţă mare faţă de ce îmi aminteam: debandadă, grătare, fum, muzică, maşini, tarabe, jandarmi. Găsim repede pe cei care se ocupă cu vizitarea rezervaţiei şi aflăm că avem de aşteptat încă vreo 40 de minute până la următoarea intrare. Nu-i nimic, un colac secuiesc cu nucă e un mod bun de a petrece 10 minute. În rest, să chinuim aparatul foto că şi aşa nu a mai văzut acţiune de ceva vreme.

Tuşnad Băi e chiar peste munte.

Intrarea în rezervaţie văzută de la parcare.

Timpul a trecut relativ repede şi am început să ne luam bilete. Preţul unei vizite este de 3 lei ceea ce mi se pare foarte acceptabil. Se pleacă în turmă păstorită de o tipă îmbrăcată în camuflaj şi bocanci. Fix la intrare în rezervaţie se face o mică prezentare în două limbi şi se face şi instructajul. Nu se coboară de pe pasarelă, nu se rup flori, nu se aruncă gunoaie plus alte nu-uri. Ghida e hazlie şi pusă pe glume, vorbeşte mai bine maghiară decât română şi se vede că are antrenament pentru că vorbeşte tare dar fără să se chinuie.

Intrarea în rezervaţie

Vigilent, mă bag primul pe pasarelă (pentru că mai erau încă 40 de persoane cred). Ghida mă avertizează să mă opresc când zice ea pentru că eu voi fi capul de coloană. Oh goody, goody – pot să fac poze nestingherit.

Pasarela de lemn

Nu apuc să fac 20 de metri pe pasarelă că se aude vocea ghidei tunând din spate: „Am zis ne OPRIM!”. Prima oprire în rezervaţie pentru a vedea cum e cu turba. Suntem invitaţi să coborâm de pe pasarelă cu atenţie fără să călcăm pe plante. Senzaţia e într-adevăr ciudată. E ca şi cum ai călca pe un burete îmbibat cu apă. Senzaţia e mult mai interesantă cu picioarele goale, după cum ne zice ghida. Locul unde ne-am dat noi jos de pe pasarelă (în imaginile de mai sus e zona fără vegetaţie din stânga pasarelei) este singurul loc în care e permisă coborârea. În rest poate fi chiar periculos pentru că terenul e mult mai plin de apă şi, fără ajutor, e posibil să nu mai ieşi. Înapoi pe pasarelă şi ghida începe să ne arate plantele despre care ne-a povestit la intrare (cea care omoară soacra fără să lase urme, cea halucinogenă dar violent laxativă etc.)

Ghida era camuflată până la unghii...

Până la urmă ne punem în mişcare din nou şi iese şi soarele.

Ajungem la primul ochi de apă, negru ca păcatul greu.

Si o vedere HDR...

Aici ne arată şi plantele carnivore: roua cerului (Drosera rotundifolia)

Şi roua longitudinală (probabil tot ceva Drosera)

Vremea iar işi schimbă părerea şi începe să picure.

La început când ne-am cumpărat biletele ni s-a zis că dacă grupul e mic şi nu sunt copii poate mergem la al doilea lac. Amândouă condţiile erau încălcate şi ne gândeam că nu mai ajungem la al doilea.

Totuşi ghida a fost de treabă, i-a trimis pe cei slabi acasă şi cu un grup restrâns am mers mai departe. Problema era că din cauza ploilor recente anumite porţiuni erau sub apă şi ar fi fost nevoie de sărit, agilitate, etc. Drumul până la lacul al doilea nu se mai face pe o pasarelă ci pe ceva asemănător unei cărări cu plăci de lemn asigurate cu busteni băgaţi 2 metri în turbă.

Aici, deşi nu pare, o călcătură alături înseamnă o udătură până la genunchi. Din nou vremea se schimbă şi când ajungem la lacul al doilea e iar soare cu cer aproape senin.

Până la urmă nu a fost nevoie să ne udăm sau să sărim pentru că ne-am întors pe acelaşi drum. La întoarcere am dat şi de un pic de faună despre care ni se povestise.

La ieşirea din rezervaţie este şi o fântână a cărei apă ar fi bună de băut deşi aş avea ceva rezerve după ce am văzut apa din tinov.

Plimbarea durează cam o oră, în ideea că trebuie să intre grupul următor şi loc pe pasarelă nu este. Impresiile sunt plăcute, oamenii care administrează par să fie organizaţi şi au echipament. Locul este curat şi ghidul nu pleacă în tur fără o unealtă specială de ridicat eventualele gunoaie. Dacă administraţia ar face ceva să repare şi drumul (încercări au fost, dar numai pe alocuri) ar fi mult mai bine. Acestea fiind spuse vă recomand, dacă aveţi drum pe acolo, o vizită la Tinovul Mohoş.