Bruxelles

Era august afară când am zis „De fapt de ce pana noastră (pentru că eram un mic grup) nu profităm noi de nişte bilete low cost?” Am procedat logic şi căutat destinaţii care să satisfacă cerinţele „locuri interesante în care nu am mai fost” şi „bilete ieftine” şi a ieşit o combinaţie de două destinaţii. Ţinta iniţială era Amsterdam însă pentru că un zbor pe Schiphol ar fi costat mai mult decât a costat toată excursia, am ales să zburăm într-un loc în care lumea nu se duce decât forţată, cu treabă. Acel loc este capitala noastră europeană, Bruxelles.

Dacă iei un zbor low cost către Bruxelles aterizezi la ţ kilometri depărtare, unde ţ=~80km. Un alt considerent de luat în calcul când zbori cu low cost (în afară de compania selectă)...

...este faptul că zborurile sunt puse la cele mai incomode ore (cel mai probabil pentru că atunci sunt slot-urile cele mai ieftine). Aşa că iată-ne în miezul zilei pe aeroportul din Charleroi îmbarcându-ne în shuttle-ul de Bruxelles. Bruxelles Midi – Zuid adică gara de sud a minunatei urbe.

După vreo 40 de minute de mers pe o autostradă cam denivelată am ajuns şi la Bruxelles Midi şi ne-am căutat metroul spre hostel. Cartelele de metrou de la ei sunt identice cu ale noastre (de fapt îmi aduc aminte că am citit pe undeva că sistemul nostru a fost implementat de nişte belgieni) însă metroul în sine e un pic jegos, dar numai un pic. După vreo 9 staţii scurte cât unele de autobuz am ajuns şi la destinaţie, staţia Rogier. Spre ieşire îmi aduc aminte ce mi-a zis Aura despre gunoiul adunat la capătul scării rulante la metrou. Aştept cu interes momentul şiii...într-adevăr la capătul scărilor se agită vioi câteva pungi şi hârtii. Să ne înţelegem, nu am coborât în vreun ghetou, e vorba de cartierul de afaceri.

Lăsând gunoaiele în treaba lor, ne-am dedicat găsirii străzii cu hostelul nostru. Eu am ales varianta tradiţională şi anume m-am dus la o hartă aşezată lângă un semafor chiar în piaţa Rogier. În faţa mea City 2 Shopping Mall, în stânga mea Crowne Plaza şi Hilton, în dreapta mea Sheraton iar mie îmi lăcrimează ochii de la mirosul de urină. În mijlocul pieţei. În capitala Europei.

Am identificat strada când oxigenul era pe sfârşite (între timp decisesm că dacă ochii nu puteam să-i protejez, plămânii şi nările mai aveau o speranţă aşa că am amânat o perioadă respiratul). Trei minute de mers până în spatele Mall-ului la SleepWell Hostel care, în ciuda numelui, e chiar ok. Una dintre recepţionere e româncă, restul personalului este format din belgieni din tată în fiu de mai la sud de N’Djamena.

Pentru că timpul era foarte limitat şi din această cauză preţios, ne-am lăsat lucrurile dispensabile în camere şi am pornit la explorat. Centrul de vizitat al Bruxellului este relativ mic, am ajuns în Grand Place în 10 minute. Grand Place e o piaţă micuţă bordată cu clădiri cu un stil mult prea încărcat şi cu decoraţiuni mult prea „bling”.

Avem o statuie? Poc! O poleim cu aur sau cu ceva care seamănă cu aurul, dar mai strălucitor. Dacă mai poleiau şi gargoyle-ii cu aur îmi ceream banii înapoi.

Când am trecut noi pe acolo era ceva aniversare/sărbătoare şi era plin de moşotei cu muschete şi baionete în uniformă de gală.

Din Grand Place am orbecăit un pic pe străduţe până să găsim, oh da, Manneken Pis. După cum bine intuiţi, acesta este un mare piss.

Am trecut din nou prin Grand Place ca să vedem şi galeriile St. Hubert, un fel de pasaj Vilacrosse mai mare şi mai puţin curbat. Moderat de interesant aşa că FFWD până la următorul obiectiv şi anume biserica St. Michel.

Prima observaţie (probabil revoltătoare pentru cineva de la arhitectură): seamănă cu Notre Dame, deci moderat de interesant. A doua observaţie, fructul unui snobism: odată ce ai văzut Sf. Petru din Roma, puţine te mai impresionează. Am zis totuşi să o vedem şi pe dinăuntru. Orgă, vitralii, etc. => standard...

Următoarea oprire a fost în parcul din faţa Palatului Regal unde am stat un pic pe iarbă. Pe drum spre parc am mai văzut o biserică de data asta asemănătoare cu Domul din Florenţa :).

Din parc am aruncat o privire la Palatul Regal însă nu mai mult pentru că ne îndreptam spre alt Palat mult mai interesant, cel al Europei. Belgienii aceştia au o dragoste sănătoasă faţă de sticlă şi metal, în speţă inox (până şi băncile din parc sunt din inox) şi asta este perfect reprezentată în complexul Parlamentului European.

Cladirea din imagine este doar o mică parte a complexului. Complex care, vizitat la apus fără picior de om în preajmă, este un pic sinistru. Doar un pic.

Parlamentul European nu este singura clădire administrativă de acest gen, chiar în apropiere mai este un alt complex care găzduieşte alte instituţii europene.

Construcţia nu pare să se fi încheiat...

...şi peste tot este mizerie. Nu multă, doar omniprezentă. Ambalaje, hârtii, pungi şi coşuri de gunoi cam rare.

Am luat din nou metroul de la piaţa Schuman ca să mergem la Atomium şi la Mica Europă. Spre capăt metroul capătă aspect de RER de Paris ieşind la suprafaţă şi intrând sub pământ numai în staţii. Una dintre aceste staţii, Belgica parcă, are nişte statui aşezate în balcoane false pe pereţi, statui care datorită viziunii (sau neîndemânării) artistului sunt numai bune de speriat copiii.

Am coborât cu o staţie înainte de capăt, la Heysel. Era aproape noapte.

Mica Europă era de mult închisă aşa că ne-am mulţumit cu a admira Atomium-ul.

Atomium-ul a fost construit în 1958 pentru Expoziţia Mondială. Alternativa era să contruiască un turn Eiffel inversat. A fost renovat în 2004-2006 aşa că acum e frumos şi lucios. O chestie oarecum amuzantă este că imaginea Atomium-ului este protejată de copyright, cu alte cuvinte eu nu aş avea voie să postez imaginea de mai sus (ceva similar am auzit că au făcut francezii cu iluminarea turnului Eiffel). Organizaţia care deţine copyright-ul, SABAM, a dat totuşi o derogare, dar numai anul acesta cu ocazia celebrării a 50 de ani de la construcţie şi numai în cazul articolelor promoţionale despre Atomium. Nu glumesc deloc, mai jos este comunicatul lor de pe site:

In the precise and exclusive case of information articles related to the festivities of the fiftieth birthday of the Atomium and of Expo 58, private pictures intended for non-commercial and non-promotional purposes, published in low resolution (max. 600 pixels wide / 72 dpi), are free from copyrights. However, the copyright © Sabam 2008 - www.atomium.be must be mentioned.

Banii de pe urma acestui copyright sunt încasaţi de urmaşii celui care l-a proiectat, Andre Waterkeyn şi nu de SABAM. Oare copyright-ul se aplică şi pentru o astfel de imagine?

Mă rog, să trecem peste această idee cel puţin dubioasă şi să revenim la plimbarea bruxeleză. Am mâncat ceva fast food franţuzesc ce aspiră la statutul de fast food american...

...şi ne-am întors cu metroul în centru. De data asta am coborât la biserica St. Catherine despre care am reţinut doar că are pisoare în aer liber pe laturi, fix pe peretele ei.

Am stat un pic pe scări la Bursă (un fel de TNB de la noi, fără emo) şi apoi am mers iar în Grand Place...

...unde era ceva concert cu un random boy-band local. Am dedus aceasta dupa urletele fanelor care aşteptau în spatele scenei să iasă craii, ziceai că a intrat cu drujba în ele. Asta în timp ce noi „savuram” un kriek la o terasă din piaţă. Ghilimele pentru că belgienii sunt duşi cu pluta şi fac bere cu vişine iar chelnerul era un nenorocit care m-a asigurat că e similar cu kwak-ul despre care auzisem numai lucruri bune.

După „bere” ne-am mai plimbat prin Grand Place...

...şi pe străduţele adiacente până am hotărât că e de ajuns. A doua zi urma să plecăm spre Amsterdam şi nici nu mai era mare lucru de văzut. Am ales un drum mai ocolit prin faţa băncii naţionale...

...şi am tras pe dreapta un pic după miezul nopţii.

Va urma...