Se apropie perioada din an care îmi „place” cel mai mult, şi anume aceea când mă trezesc pe întuneric. Dincolo de inconvenientele derivate din lipsa bilei de foc de pe cer - cum ar frigul - ideea de a mă trezi înainte de a răsări soarele pur şi simplu mă deprimă. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi noaptea polară. Hawkeye (personajul lui Alan Alda în Mash), trezit forţat de foarte dimineaţă, zicea că înţelege de ce execuţiile au loc dimineaţa devreme înainte de răsărit; cine ar vrea să trăiască la ora aia?
Singurul moment acceptabil pentru o trezire înaintea răsăritului este într-o zi de vară, pe la ora 4 dimineaţa când temperatura este numai bună. Obligatoriu trebuie să te trezeşti cu un scop plăcut la ora aia inumană. Un drum, o excursie, un început de concediu...
Revenind la momentul actual, piesa care ar întregi tabloul ar fi o ploaie susţinută de câteva zile. Nu puternică, doar continuă. Până acum toamna asta a fost foarte blândă din acest punct de vedere.
3 comments:
Da bine ca ne plimbam prin parcuri si nu zicem si noi nimic altora. Cu ce ocazie??
Erai la Galati invartind de covrig cand am fost eu prin parc.
E o chestie buna in a te trezi inainte sa rasara soarele: pui mana pe camera si faci poze. Lumina de dinainte de rasarit nu se compara cu nimic, si probabil daca faci si un portret luminat asa... Subiectul va avea cea mai buna poza din viata lui :)
Post a Comment