Toamna la munte

După ce într-un week-end am avut două tentative nereuşite de a mă întoarce acasă cu ceva cadre (din cauza vremii dar şi a lipsei echipamentului) împrejurările au făcut să ajung iar la munte în week-end, de data asta pe o vreme excelentă şi cu echipament mai mult.

Ideea e că în fiecare an există o fereastră de o săptămână sau două în care pădurea de foioase capătă nişte culori considerate de unii agreabile. Pe cât posibil încerc să prin acel moment în fiecare an (anul trecut l-am ratat).

Un loc bun pentru o astfel de incursiune este rezervaţia Lacul Sfânta Ana şi Tinovul Mohoş despre care am mai povestit. Locul este acum aproape pustiu, lucru care nu este deloc rău. Rău este că nu e complet pustiu. Mârlanul este întotdeauna aproape, dornic să ilustreze zicala americană „You can take the white trash out of the trailer park but you can’t take the trailer park out of the white trash”. Mă rog, să zicem că peisajul compensa cât de cât neajunsurile faunei.

Tinovul e la locul lui, ghizii sunt însă mult mai molcomi (se pregătesc de hibernare) astfel încât există pericolul să adormi de plictiseală şi să cazi în mlaştină.

Am trecut şi pe la Sfânta Ana pe la lac. Acolo, în afară de mârlani, era şi drăcărime de şcoală generală venită de la Waslui City să facă zgomot nenecesar pe malul lacului.

Totuşi drumul prin pădure de la lac înapoi spre Bixad a meritat deranjul.

Spre sfârşitul zilei, dacă tot mai era lumină, am dat o fugă şi până în Tuşnad pe unde nu mai fusesem de 15 ani.

Cea mai îmbucurătoare chestie e că podul suspendat peste Olt - cel de lângă Moara lui Făgădău dacă îl ştie cineva - e încă în picioare, chiar dacă nu mai e aşa sigur ca acum 15 ani. Nu contează, e la fel de fun!