Barcelona noaptea

Una dintre atracţiile din Barcelona este Font Magica (o fântână arterziană mai specială). În Budapesta, pe insula Margit, este o fântână arteziană care funcţionează în ritumul muzicii însă Font Magica e într-adevăr specială. Destul de specială încât să fie pornită numai la anumite ore seara astfel încât turiştii sunt cei care trebuie să se adapteze la programul ei, nu invers.

Fântâna este foarte aproape de piaţa Spania şi până acolo am mers pe jos ca să vedem Barcelona noaptea. Strada de-a lungul căreia am mers străbate cartierul Eixample, cartier străbătut numai de străzi perpendiculare şi intersecţii octogonale (vezi aici).

Fântâna nu e chiar în piaţa Spania însă se vede de acolo. Pe măsură ce ne-am apropiat de ea a devenit tot mai dificil să înaintăm din pricina numărului de oameni. Într-adevăr, era sâmbătă seara şi fântâna funcţiona deja.

În spatele fântânii se află Muzeul de Artă.

Pentru leneşi, de-o parte şi de alta a cascadei sunt instalate scări rulante atât pentru urcare cât şi pentru coborâre.

Fântâna nu numai că urmăreşte oarecum ritmul muzicii însă se şi colorează după acesta. Când am ajuns noi tocmai se auzea vocea lui Freddie Mercury care cânta – ce altceva? – Barcelona.

În plan secund, după fântână se văd cele două turnuri veneţiene din piaţa Spania şi în plan îndepărtat este Tibidabo, una dintre colinele Barcelonei. Clădirea luminată este Templul Sagrat Cor (ring a bell? Se aseamană teribil de mult cu o biserică albă de pe o colină din alt oraş, biserică numită Sacre Coeur).

O privire mai de ansamblu luată din faţa palatului.

Palatul se află şi el pe o colină dar nu pe vârf – Montjuic este numele ei.

După ce am savurat de ajuns priveliştea am coborât şi am trecut şi pe la pavilionul Mies van der Rohe – o construcţie foarte modernă pentru vremea ei – a fost construită pentru expoziţia universală din 1929. Construcţia actuală nu este originală, este doar o replică din anii ’80.

Restul serii l-am petrecut aproape de casă, în Ciutat Vella.

Un pic după miezul nopţii ne-am târât spre port să-l vedem noaptea.

Structura ondulată şi luminoasă este Rambla de Mar, prelungirea artificială a Ramblei. E un fel de pod însă nu e gândit ca o structură rigidă – se mişcă generos odată cu turiştii. Intersant e că se închide la ora 1 noaptea.

Vedere de pe Rambla de Mar...

...şi promenada cu palmieri de lângă port.

Pentru ziua urmatoare (şi ultima) ne propusesem să mergem pe plajă şi pe Monjuic. Am reuşit să facem ce ne-am propus şi chiar un pic mai mult. Va urma...