Barcelona

Prima zi în Barcelona a început în forţă. Fără un plan prea bine pus la punct am plecat de la apartament şi ne-am îndreptat spre Rambla şi spre mic-dejun. Din cauză că era sâmbătă, nu era foarte multă lume pe stradă.

Deşi totuşi se pare că unii spanioli merg şi sâmbăta la serviciu.

Ca o paranteză, cartierul vechi al oraşului (Ciutat vella) are pe lumină o cu totul altă înfăţişare. Ceea ce seara este un loc plin de personaje dubioase, ziua e un loc liniştit în care bătrâneii îşi plimbă câinii (şi nu adună după ei aş putea adăuga). Seara, în spatele palatului ce adăposteşte Capitanía General de Barcelona, poţi să cumperi lejer nişte droguleţe sau nişte carne vie.

Pe Rambla situaţia e asemănătoare, numai că totul e mai agresiv. Acolo eşti abordat la fiecare 10 minute de cineva care e sau dealer de droguri, sau prostituată, sau ambele. De asemenea se vinde bere la cutie (mică) cu 1 euro. “-Cerveza? Bier?” şi apoi pe acelaşi ton întrebător, dar mai încet şi mai timid: “Hash?”. Poliţia nu are nici o treabă, ca şi la Roma. Pe Passeig de Gracia sunt vânzători de chestii contrafăcute care stau cu lucrurile într-o pătură. Amuzant e că pătura respectivă are şi bretele şi la nevoie poate fi transformată rapid într-un fel de rucsac şi se poate fugi cu ea (de poliţie evident).

Revenind la momentul prezent, după micul dejun am continuat pe Rambla până la Piaţa Catalunya…

…de unde am luat metroul.

Metroul spre principala atracţie din Barcelona şi anume Sagrada Familia. Peste acest episod am să sar pe moment urmând să-l tratez mai pe larg altă dată. De la Sagrada Familia am mers în sus pe strada Gaudi...

...spre spitalul St. Pau.

După aceea am colindat străzile din jur fără nicio ţintă.

Şi totuşi ceva nu mergea. Parcă eram toţi obosiţi şi nu aveam chef de plimbare. Era deja ora 3 şi noi lâncezeam pe o bancă la soare aşa că până la urmă ideea cu filmul nu a fost deloc rea. Cum spuneam, am fost în Barcelona la film. Filmul se cheamă Vicky Cristina Barcelona, este ultima (ahem) creaţie a lui Woody Allen. Filmul e acceptabil doar în contexul în care l-am văzut, altfel nu mi-aş pierde două ore din viaţă cu aşa ceva. Totuşi are o melodie simpatică pe coloana sonoră.

Curios e că după film am ieşit energizaţi şi am parcurs o distanţă dublă faţă de ce făcusem până atunci. Dar despre asta, data viitoare...