Barcelona, ziua a doua şi ultima. Erau două lucruri programate: să vedem marea şi să urcăm pe Montjuic. Am început cu marea pentru că era mai aproape. Plaja Barcelonetta din cartierul cu acelaşi nume a fost alegerea şi prin asta am rezolvat şi problema micului dejun.
În drum spre Barcelonetta.
Palatul Poştei (da, turnurile alea sunt asimetrice).
În cartierul sus numit există un mic bar care este totuşi renumit. Se numeşte Jaica şi îmi place să cred că este arhetipul barului de cartier de la ei. Cu „tapas”, cu moşulică barman care abia se mişcă şi care totuşi e mai jovial decât toţi la un loc (ne-a luat drept italieni din cauza limbii vorbite şi a încercat să converseze cu noi), cu alţi moşotei care apar pe la 10-11 de la biserică şi au deja halbele de bere pe masă, cu mai puţin de 10 mese, cu contractul de închiriere din 1954 înrămat pe perete, cu frigider din lemn Paulaner...
Am mâncat patatas bravas, creveţi, şi un soi de bucăţi de carne prăjite şi picante – poate e subiectiv însă a fost un mic-dejun de ţinut minte. Deci, de reţinut – Bar Jaica.
Mai departe, pe straduţele din Barcelonetta, spre plajă...
Şi în sfârşit plaja...
...şi oroarea urbanistică care se lăfăie în apropiere.
„Catalunya nu e Spania” zic ei. Dar e Dubai, sau cum? Oare Burj-al-Barcelona va aduce mai mulţi vizitatori?
În fine, plaja a însemnat o jumătate de oră de relaxare şi poze mult prea multe.
După plajă am plecat pe jos spre Montjuic, trecând prin marina.
Episodul Montjuic îl las pentru o data viitoare pentru că mi-a plăcut cel mai mult. După Montjuic nu am mai făcut altceva decât să ne plimbăm prim Ciutat Vella...
...şi să bem o sangria caldă. Şi încă o chestie, pe care tot aşa o păstrez pentru un episod viitor. Va urma...
No comments:
Post a Comment