Micul Trianon

Micul Trianon a fost o destinaţie vânată de mai multă vreme şi nu am ajuns întâmplător acolo. Ar fi şi greu să nimereşti întâmplător din cauza amplasării – comuna Floreşti, judeţul Prahova. Am ajuns acolo pentru că citisem despre el şi era trecut pe listă.

Pentru a lămuri cât de cât am să menţionez că Micul Trianon este porecla pentru palatul construit de Grigore Cantacuzino la Floreşti unde îşi avea moşia. În 1911 cel poreclit Nababul a început construcţia unui edificiu special pe Valea Prahovei. Pentru aceasta a apelat la arhitectul Ioan Berindey care a proiectat o structură inspirată din Marele şi Micul Trianon de la Versailles. Tot din Franţa a venit şi mâna de lucru specializată iar lucrările au avansat repede astfel încât în 1913 exteriorul palatului era terminat. Din păcate în acelaşi an Grigore Cantacuzino a murit. Fiul acestuia, Mihail, nu a continuat lucrările, poate şi din cauza vremurilor – Primul Război Mondial. Degradarea lui a început chiar atunci – germanii au luat tabla de cupru de pe acoperiş şi sobele de teracotă. Ce a rămas din palat, anexe si parcul de aproape 150 de hectare a fost transformat de comunişti într-o unitate de dresaj canin. După 1965 s-a înfiinţat un sanatoriu TBC care funcţionează şi până în ziua de azi şi care i-a făcut probabil cel mai rău, indirect. Distrugerile directe au fost întreprinse şi de săteni care au demontat tot ce se putea sau chiar au demolat pentru a refolosi materialele de construcţie. După revoluţie au apărut iniţiative de renovare dar toate s-au lovit în primul rând de existenţa sanatoriului TBC. Acesta ar trebui închis şi, pentru a elimina complet pericolul, ar fi nevoie de măsuri extreme de genul înlocuirea unui strat de jumătate de metru de pământ din împrejurimi. În consecinţă nu s-a făcut nimic şi nu pare că se va face ceva.

Construcţia e în stare deplorabilă, doar zidurile exterioare mai sunt în picioare. Acoperişul este prăbuşit. De după gard se poate intui cam ce te aşteaptă.

Ca să intri să vezi mai de aproape ai 4 soluţii dintre care una singură viabilă. Săritul zidului, trecerea prin sanatoriu sau urcarea dealului prin parc nu le-aş recomanda din cauza înălţimii/grosimii, minimizarea contactului cu bacilul, respectiv din cauza haitei de câini rezidente. Soluţia normală – poarta – nu e uşor de găsit din cauza caselor din jur.

Odată găsită se poate intra liber şi nestingherit. Imediat în stânga porţii se află una din anexe şi anume un turn în stare relativ bună.

Stare bună faţă de restul adică. Peste tot este scris „Pericol de prăbuşire”...

...şi probabil nu degeaba.

Aceasta este faţada secundară aş zice, cea dinspre parc. În imagine se văd şi rămăşiţele fântânii arteziene.

Cealaltă faţadă conţine şi ceea ce cred că este intrarea principală.

Detaliu asupra intrării – este vizibil şi un blazon dar nu cred că este al familiei Cantacuzino.

De altfel, sunt o mulţime de detalii gen bazorelief.

N-am idee ce o sa se aleagă de respectiva construcţie dar dacă ar fi să bănuiesc atunci nu cred că e mai e mult până se vor dărâma şi zidurile care mai sunt în picioare fără să se ia nici o măsură de restaurare. Rămâne să vedem dacă voi fi contrazis.

Informaţiile le-am adunat de aici şi aici.

Aşa pentru final, o chestie oarecum amuzantă legată de subiect am găsit aici. Spicuiesc din anunţul original: De vânzare Castelul Cantacuzino din Buşteni împreună cu 870 hectare de pădure. Bla bla, stil neobrâncovenesc, bla bla, repertoriu ornamental de factură romantică, bla bla şi ajungem la ultimul argument menit să convingă cumpărătorul dacă cele anterioare nu au reuşit: „În plus, complexul se află situat într-o zonă dovedită ştiinţific a fi un important pol energetic. Există un studiu.” Deci există un studiu! Oare îmi dau o copie printată dacă-l cumpăr? Apropo de preţ, nu mi se pare chiar foarte mare ţinând cont de dimensiuni - 30 de milioane de euro. Dar ce ştiu eu despre cumpărat castele?...