Road trippin’: Mânăstirea Sf. Andrei

În vacanţa de sărbători am bătut vreo 2000 de kilometri cu maşina prin ţară în 4 rate. Trei rate au fost excursii de o zi şi una a fost o deplasare mai lungă pricinuită de sărbătorirea intrării în noul an. Din punct de vedere fotografic aceste road trip-uri nu au fost foarte productive din diverse motive plecând de la vreme şi condiţii atmosferice şi mergând până la lipsă de chef. Totuşi este de povestit câte ceva...

Am să încep cu prima dintre excursii, cea mai lungă – un circuit de 500+ kilometri pe traseul Galaţi-Slobozia-Călăraşi-Ostrov-Mânăstirea Sf. Andrei-Adamclisi-Medgidia-Slobozia-Galaţi. Vreme cum nu se poate mai proastă – plafon jos de nori care din când în când mai varsă un pic de ploaie – totul pe o temperatură aproape de zero.

Ca să faci aşa ceva e bine să te trezeşti din timp ca să profiţi cât mai mult de lumină. Excursia de care vorbesc a avut loc la momentul cel mai prost din an relativ la argumentul precedent, adică în cea mai scurtă zi a anului. La răsăritul soarelui (moment aproximativ pentru că nu am văzut soarele toată ziua) eram deja în Bărăgan. Drumul este perfect neinteresant până la Călăraşi. Acolo devine mai interesant pentru că trebuie trecută Dunărea. Modalitatea de trecere se prezintă sub forma unui bac (trei nave de fapt) cu caracter de improvizaţie.

O barjă cu formă „hidrodinamică” de pătrat şi o arătare care o împinge. Super! Barjele seamănă între ele însă elementul motor nu, de unde şi impresia de improvizaţie. Şi totuşi acelaşi stil de bac există şi la Brăila. În fine, ansamblu e foarte încet şi are de traversat o distanţă mai mare decât la Galaţi. În consecinţă aştepţi mult şi bine şi să vină bacul şi la trecere. Poţi admira Silistra care e pe malul opus – un zid de blocuri comuniste pe malul Dunării. Dar au şi avioane (discotecă cică).

Pe malul opus, aproape imediat am dat de vamă. Trecerea în Bugaria e pentru altă dată aşa că am continuat drumul spre Ostrov. Drum care e o şosea cu piatră cubică (singurul loc în care îmi aduc aminte să mai fi văzut aşa ceva – adică piatră cubică în afara localităţii – e drumul dintre Târgu Secuiesc şi Bixad.)

În perioada respectivă a anului zona era cam pustie, poate şi pentru că era duminică. Am oprit un pic la Mânăstirea Dervent, loc de unde ar fi trebuit să avem parte de o privelişte interesantă (lacuri, pădure etc.) însă vremea avea alte păreri. Am facut o pauză de prânz într-o pădure înainte de Băneasa şi apoi am mers mai departe spre Ion Corvin de unde se ramifică drumul spre Mânăstirea Sf. Andrei. Mânăstirea e aşezată între dealuri împădurite şi are un aspect de construcţie nouă.

Lumea vine aici ca să viziteze peştera în care se spune că a trăit apostolul care a dat numele mânăstirii.

Probabil din pricina vremii, nu era decât o singură maşină venită la sfinţit, nu erau cu zecile cum am văzut în primăvară la alte mânăstiri.

Am plecat mai departe spre Adamclisi. La monument nu mai era nimeni, poarta închisă dar fără lacăt pus. Am stat foarte puţin pentru că era a n-a ieşire în frigul umed de afară şi începea să nu mai fie amuzant. Am luat-o spre casă uşurel până la Medgidia şi apoi mai repejor spre Slobozia. De ajuns, am ajuns pe înserat un pic obosit de la atât condus şi un pic obosit de la atât condus.

După acest road trip spre sud au urmat două mai scurte de 250 de kilometri fiecare, unul spre est şi unul spre vest. Va urma...