În week-end-ul 24-25 ianuarie Arcul de Triumf a fost deschis pentru vizitare. Pe 24 când a fost soare şi frumos n-am avut timp, însă duminică pe ploaie, ceaţă şi nor am avut timp. Drept urmare în jur de ora 1 m-am înfiinţat la faţa locului. Speranţa mea era că nemaipomenita combinaţie dintre vreme şi oră va ţine oamenii cât de cât departe de obiectiv. N-a fost aşa, am stat la coadă cam o jumătate de oră, timp în care am pozat maşini...
...sau străzi.
Deranjant a fost că majoritatea celor de la coadă erau „moruni” veniţi cu chef de caterincă: „Hă hă, am impresia că e simetric, hă hă hă” (bineînţeles era vorba despre arcul de triumf). Împinsături pe scări, opriri aiurea în locuri înguste, râsete măgăreşti, cretinisme cum ar fi urcat pe balustrada pentru poza de hi5 şi altele. Cel mai mult a durat urcarea prin clădire pentru că spaţiul era puţin şi toată lumea trebuia să pozeze pozele de pe pereţi. Sau să filmeze filmul care se proiecta pe perete. Şi sunt destul de convins că trei sferturi dintre vizitatori habar nu aveau ce veniseră să vadă.
Intermezzo cu un pic de istorie. În interiorul arcadei, pe lângă stema României...
...sunt o serie de inscripţii intercalate cu bazoreliefuri cu fascii, săbii, tunuri vechi, mitraliere Maxim şi elici de avion –aşezate în ordine cronologică a apariţiei lor în istorie (de primele două nu sunt sigur însă asta este ideea generală). Toate inscripţiile fac referire la locuri unde s-au dat lupte grele în Primul Război Mondial. Ştiţi voi, „Pe aici nu se trece!”. Şi nu s-a trecut pe acolo. Faptul că pe frontul de vest în prima zi a bătăliei de pe Somme mureau tot atâţia oameni cât au murit în întreaga bătălie de la Mărăşeşti nu înseamnă că luptele de aici au fost mai puţin sălbatice.
Printre inscripţii sunt şi unele mai puţin cunoscute.
Cosna.
Pentru un oarecare motiv probabil legat de font şi de chenarul în care sunt puse inscripţiile, diacriticele lipsesc cu desăvârşire. De fapt este vorba despre Coşna, un deal de lângă Oituz unde, aţi ghicit, s-au dus lupte grele. Unii dintre voi poate aţi observat că în faţa gării din Buşteni este o statuie a unui soldat cu o singură mână care aruncă o grenadă. Caporalul Muşat, căci despre el este vorba, a murit pe 13 august 1917 pe dealul Coşna.
Răzoare.
Nume care pentru mulţi aminteşte de giratoriul de coşmar de la ieşirea din Drumul Taberei. De fapt Răzoare se referă la Pădurea Răzoare de lângă Panciu, scena unor altfel de coşmaruri şi anume lupte la baionetă.
Revenind la vizita în Arcul de Triumf, vremea a fost „sublimă”. Abia vedeam Casa Presei Libere...
...sau Piaţa Victoriei...
În stânga Casei Presei Libere se vede scheletul a ceea ce va fi City Gate şi care aproape a depăşit Casa Presei Libere.
Odată coborât de pe Arc am mai petrecut vreo 15 minute făcând diverse încercări de panning, care mai de care mai mizerabile, cea mai acceptabilă fiind reprodusă mai jos.
Bonus, biserica Caşin, renovată şi nu prea cu un acoperiş de un verde „questionable”.
No comments:
Post a Comment