DN2L

Spuneam acum ceva timp că mi-ar plăcea să fiu cartograf. Din păcate în zilele noastre asta este o meserie care nu mai înseamnă ce însemna acum 100 de ani. O meserie apropiată oarecum ar fi cea de proiectant de drumuri. Mi s-ar părea foarte interesant să particip de exemplu la construirea unui drum de munte, pornind de la faza de prospectare. Asta dacă vă întrebaţi ce m-a împins să scriu următoarele rânduri.

În anul de graţie 2004 CNADNR a luat sub aripa sa protectoare, printre altele probabil, şi un drum judeţean din Vrancea. Acesta era DJ205F Mărăşeşti-Lepşa via Panciu, Câmpuri, Soveja şi astfel s-a născut DN2L. Probabil (şi e doar presupunerea mea) s-a dorit ca împreună cu DN2D să se realizeze o nouă alternativă pentru trecut munţii spre Ardeal dat fiind faptul că drumul în sine există şi o alternativă la Siriu şi Oituz nu ar strica pentru cei din estul ţării.

Anul următor, în 2005, au fost inundaţii în toată ţara iar DN2L a fost afectat destul de puternic. Porţiunea finală Soveja-Lepşa – 17 kilometri prin pădure - a avut cel mai mult de suferit. În mai multe locuri carosabilul s-a surpat însă pagubele mari s-au produs la intrare în Lepşa. Ştiţi cântecul cu “Podul de piatră s-a dărâmat/A venit apa şi l-a luat”? Asta a păţit primul podeţ. Mă rog, e o confuzie la mijloc pentru că podul s-a dărâmat pentru că a venit apa şi l-a luat. Rămăşiţele podului:

Vedere spre Soveja.

La 100 de metri mai jos urmează alt podeţ. Aici apa doar l-a dărămat, nu l-a mai luat.

Acest lucru care s-a dovedit a fi destul de rău pentru că podul căzut a blocat şuvoiul care a urmat în continuare calea alternativă, adică de-a dreptul pe şosea în lungul ei. Rezultatul acestei mişcări este o bucată de 30 de metri de carosabil lipsă.

În centrul imaginii de mai sus se poate observa o rămăşiţă din vechea acoperire asfaltică ce indică şi nivelul original al drumului. Ce se vede în imagine este noul curs al pârâului (Lepşa sau un afluent al lui) direct prin mijlocul fostului drum. Mai jos de acest punct a mai fost un pod care a fost şi el rupt însă a fost înlocuit recent cu o improvizaţie din tuburi de beton şi pământ. Oficial drumul este închis (sunt indicatoare la ambele capete) însă el este practicabil. Se trece cu maşina de două ori prin vad (am văzut trecând şi un Renault Clio) fără mari probleme. Singura problemă sezonieră este că la primul vad dinspre Lepşa s-au format praguri de gheaţă pe ambele maluri şi e posibil să întâmpini greutăţi dacă nu ai îndemânare/metodă iar lovirea botului e garantată orice ai face. Diferenţa o face faptul că ai reuşit sau nu să ieşi din vad. Sau, cu alte cuvinte, blondă+Clio+metodă=no problem, centaur+Sharan-metodă=problem. Sharanul nu mai ieşea dacă nu erau nişte muncitori forestieri cu cizme de cauciuc prin preajmă. Vadul cu pricina:

DN2L a fost reabilitat în parte începând cu porţiunea dinspre Mărăşeşti. Din păcate am senzaţia că va mai trece ceva timp până se va întreprinde ceva pentru repararea tronsonului Soveja-Lepşa. E oarecum pe bună dreptate considerând nivelul de trafic potenţial versus costurile de reparaţie. Tocmai ce s-a terminat o licitaţie ce are ca scop modernizarea tronsonului Vidra-Vizantea-Câmpuri. Poate la anul se va face sectorul Câmpuri-Soveja şi mai încolo şi bucata năpăstuită dintre Soveja şi Lepşa.

În orice caz, o să mai trec prin zonă mai pe la vară când vor fi dispărut pragurile de gheaţă de pe vad şi poate vă mai povestesc despre DN2L.

UPDATE: Zis şi făcut, a venit vara şi am parcurs drumul. Detalii aici.