Să vină (primă)vara!

Iarna fiind pe sfârşite, inevitabil ajung în situaţia în care, aşa cum spune un prieten, NU MAI AM RĂBDARE! Vreau să vină vara. Mă mulţumesc şi cu primăvara, numai să vină.

Probabil are legătură şi cu faptul că iarna asta are un caracter pronunţat de bătaie de joc. E destul de frig ca să fie neplăcut însă nu îndeajuns încât să îngheţe mocirla. Ninge în zeflemea, cât să se ude pe jos şi să se formeze mai sus menţionata mocirlă. Când nu ninge, plouă iar temperatura e doar puţin deasupra punctului de îngheţ – una dintre combinaţiile cele mai infame care există.

În loc să fie zăpadă, locatarii să iasă la spart gheaţa din faţa blocului, traficul să fie în comă, la televizor să fie ştiri alarmiste, să trebuiască să-mi deztroienesc maşina, cauciucurile de iarnă să-şi arate utilitatea că doar au costat o şapcă de bani, etc., în loc de toate astea e doar frig şi ud. Bine, de vreo săptămână încoace este uscat dar dacă îmi spăl maşina (momentan „vopsită” într-un degrade între culoarea originală şi culoarea mocirlei uscate) sigur se pune de o ploaie mică sau o pseudoninsoare.

Personal, prefer să behăi de cald în loc să chiţăi de frig. De asta vreau să vină căldura, să fie acceptabil de cald şi după ce apune soarele, soarele să apună târziu şi să răsară devreme, să fie vegetaţie etc. etc...