17,5 kilometri prin Roma

No bun. Roma ziceam. Planul meu pentru Roma era unul relaxativ, eventual de mers într-un parc şi stat pe o bancă. Planul a eşuat lamentabil şi s-a transformat într-o plimbare mult prea lungă. Dar să începem...

Am ajuns pe Ciampino un pic după ora locală 7 şi am fentat toată lumea care aştepta la banda de bagaje (ansamblul mă duce mereu cu gândul la experimentul lui Pavlov, poate pentru că există un bec care de obicei se aprinde când încep să apară bagajele şi provoacă agitaţie în rândul pasagerilor până atunci în transă). Am mers cu autobuzul până la prima staţie de metrou şi de acolo la Termini. Prima oprire am făcut-o în Via Palestro la Yellow Hostel pentru a lăsa nişte bagaje.

Mai departe, Via Cavour spre Santa Maria Maggiore.

Zi faină tare, prima zi frumoasă de primăvară din ce am vorbit cu localnicii.

Biserica Santa Maria Maggiore mi-a scăpat prima dată când am fost la Roma.

Ce se vede in imaginea de mai sus e spatele bisericii (adică partea opusă intrării). Faţada arată cam aşa...

...iar pe interior cam aşa...

Cam pe aici grupul original de 12 inşi s-a scindat – motivaţia mea fiind că nu mai vreau să văd Colosseum-ul şi ruinele iarăşi. Mai pe după amiază la reîntregire am aflat că de fapt am parcurs aproape acelaşi traseu.

Tot de pe lângă Santa Maria Maggiore...

Scăpasem la pozat după o pauză de 3-4 săptămâni cred, de asta cred că am şi exagerat. Ne-am pus în mişcare din nou pe Via Caprareccia (Capra Rece ha ha) şi apoi pe Panisperna direct spre Piazza Venezia.

Piazza Venezia am găsit-o cam în acceaşi stare ca acum doi ani, săpată toată. Vittoriano era şi el tot în renovare dar altă bucată decât acum doi ani.

Am urcat şi pe Vittoriano, dar pentru asta o să fac o paranteză altădată. De la Vittoriano am trecut pe la Campidoglio şi am urmat un traseu pe care l-am mai parcurs altă dată pe Via delle Botteghe Oscure, Piazza Argentina, Pantheon.

De acolo am mers în Piazza Navona unde tot mai e ceva în restaurare însă au terminat sculptura din centru. Lume colorată, zgomot mult, indieni care vând aceleaşi rahaturi ca acum doi ani, castane prăjite...

...şi forma de cerşetorie cea mai tolerată din Europa, statuile mişcătoare.

Între timp s-a făcut şi ora de rendez-vous cu restul grupului la Sf. Petru. Drept pentru care am ieşit pe malul Tibrului şi l-am trecut pe podul din faţa palatului de justiţie.

Lângă Castelul Sant’Angelo era un petec de gheaţă cu vreo 4 patinatori deşi afară erau aproape 20 de grade – de unde şi impresia de patinaj pe apă.

Am intrat în biserica Sf. Petru (altă paranteză viitoare), am ieşit şi am plecat spre Piazza Spagna.

Un exemplu de balcanism:

În Piazza Spagna am ajuns la apus şi am găsit-o mult mai aglomerată ca data trecută (sau aşa mi s-a părut).

La scurt timp după asta am intrat într-o pizzerie unde am mâncat o pizza excelentă şi, mai important, mi-am încărcat acumulatorul de la aparat. Când am ieşit era deja întuneric şi ne-am plimbat pe traseul Piazza Navona-Pantheon, cu o oprire între, în Piazza Sf. Eustache, la cea mai bună cafea din lume (cică).

La intrare în localul care o serveşte este afişat mic un articol din NY Times care face referire la micuţa cafenea. Cafeaua e 1 euro dacă o bei în picioare sau 3 euro dacă vrei să stai la masă în faţa cafenelei. Eu nu sunt connaisseur în ale cafelei aşa că n-aş şti. Mie îmi place şi aia de la automat.

În acest punct al zilei deja mă dureau picioarele de câteva ore bune şi mă gândeam tot mai mult cum să-mi iau greutatea de pe ele mai curând.

Chiar şi aşa, am mers pe jos până la Fontana di Trevi. La fel de multă lume, la fel de enervanţi indienii cu trandafiri/trepiede/pistoale cu bule de săpun.

Alte rahaturi se vând la magazine...

De la Fontana di Trevi, Termini e la o aruncătură de băţ drept pentru care am mers pe jos spre hostel unde am ajuns în jur de 11. Zi lungă tare...