Superputeri

Cică leapşa. Iar. De data asta e mai simplu, e vorba de o singură întrebare. Răspunsul e posibil să nu fie la fel de simplu. Era să uit să zic de unde vine, şi anume Andreea e de vină.

Dacă ar fi să aleg ce superputeri mi-ar plăcea să am? Un răspuns scurt ar fi Rusia. Mi-ar plăcea să am Rusia deşi cred că aş vinde mare parte din ea a doua zi păstrând doar chestiile interesante şi care nu sunt radioactive. De fapt o superputere faină ar fi să fii superbogat, să nu poţi să-ţi cheltuieşti banii nici dacă îi bagi cu lopata în cuptor.

Aaaa, superputeri ca la X-Men...Păi e greu de ales, cea mai atrăgătoare ar fi o combinaţie a mai multor superputeri. Să vedem câteva idei...

-Schelet şi gheare metalice nu mi-am dorit vreodată. Valabil şi pentru cretinisme de genul pânze de păianjen care ies din mâini şi pentru orice chestie care impune folosirea unui costum ridicol, colorat strident, cu mască hilară (vezi Batman) şi cu chiloţii peste pantaloni (vezi Superman). Batman de fapt nu avea nici o superputere, decât poate cea dată virusul rabiei contractat prin muşcătura de liliac. Mă rog, divaghez...

-Prostii de genul controlat apa, focul etc. sunt în mare parte inutile. Ce-i aici, Captain Planet?

-Văzut prin ziduri sau prin îmbrăcăminte - potenţial interesant dar doar cu statut de curiozitate.

-Să zbor, să mă teleportez şi alte chestii din astea ar merge dar cu failsafe-uri de genul să existe un mecanism care să mă impiedice să mă teleportez în stâncă, pe fundul oceanului, în vulcan sau într-un reactor nuclear.

-Controlul vremii - util împreună cu cele de mai sus că nah, e penibil să poţi să zbori şi afară să tune şi să fulgere.

-Călătoria în timp e de evitat, dă naştere la prea multe paradoxuri şi e confuzantă. Deşi ar putea fi utilă pentru a-mi da „castane” retrospective. Cum ar fi să fii la un ghişeu semnând nu-ştiu-ce şi din spate să primeşti un şut în fund iar când te întorci să fie o variantă mai bătrână a ta ofuscată dintr-un motiv pe care nu-l înţelegi?

-Nemurire – pînă la proba contrarie cred că ar fi interesant dar numai împreună cu un fel de invicinbilitate. Adică nu ca Nemuritorul (ăla cu parpalac şi sabie) că iar trecem în penibil (mergi şi tu cu decapotabila, întoarce Gicu TIR-ul în faţa ta şi gata; sau eşti şi tu nobil în Franţa şi se pune de-o revoluţie cu ghilotine – fără să mai punem la socoteală situaţiile de genul: Ce se întâmplă cu Nemuritorul dacă explodează o bombă mare lângă el sau dacă e ars pe rug? E ignifug?). Ar trebui mai degrabă ceva ca în Unbreakable.

-Era un episod în X Files cu unul care putea să convingă oamenii să facă ce vrea muşchiul lui dar la sfârşitul episodului o mierlea, aşa că doar împreună cu invincibilitatea de mai sus.

-Vedere în viitor – numai ca superputere auxiliară pentru că aduce tot paradoxuri ca la călătoria în timp. Totuşi ar putea servi la aflarea numerelor la loto (ceea ce îmi aduce aminte că anul acesta nu am plătit taxa pe prostie şi am auzit că week-end-ul acesta ar fi un report care ar putea să merite plata taxei).

-Shapeshifting – la fel, interesant, dar numai cu invincibilitate lângă, altfel poţi fi împuşcat în orice formă.

-La fel şi cu invizibilitatea. Treci strada dar uiţi că ai lăsat invizibilitatea pornită şi te ia 601 în bot. Nu bun.

-Telekinezie – bun şi asta, ar fi util la dus gunoiul fără să pun mâna pe el. Sau la plesnit oamenii la distanţă. Sau multe altele...

-Mind reading – oh daaaa, asta da, mi-aş dori fără îndoială, oricând şi la orice oră.

Deci greu de decis. De asta spun că e nevoie de o combinaţie. Dacă e nevoie să aleg doar una din ele, din acest arsenal inventat practic de literatură, probabil aş alege-o pe ultima. Deşi tot ar fi penibil să pot să citesc gândurile oamenilor şi să-mi cadă un ghiveci în cap pe stradă.

Apropo de literatură, ea perpetuează clar ideea că trebuie să existe un „dar” altfel nu mai era nimic interesant. Ahile era mare jmecher „dar” avea o problemă cu călcâiul. Superman era bazat „dar” era alergic la kryptonită. Chestii de-astea mici şi sâcâitoare. O excepţie este un episod din Star Trek când întâlneau un tip, să-i zicem, care făcea cam tot ce voia, inclusiv să facă să dispară o rasă întreagă. L-au lăsat în pace că altfel intriga, desfăsurarea acţiunii, punctul culminant şi deznodământul ar fi ţinut foarte puţin şi audienţa ar fi schimbat canalul.

Mai departe, poate ne spune Aura câte ceva despre fanteziile ei cu superputeri. Nu că aş vrea să te influenţez Aura, dar gândeşte-te ce studii sociologice ar ieşi dacă ai fi nemuritoare sau dacă ai putea călători în timp...hi hi.

Aş întreba-o şi pe Ina, dar mi-e că foloseşte ideea aia din reclamă cu transformat orice în ciocolată. Ina?