Vittoriano

Mda, iar sunt în urmă cu poveştile, parte din cauză că am fost plecat după un alt magnet. Rămăsesem la ziua 1 de Roma, paranteza Vittoriano.

Denumirea Vittoriano este mai mult o poreclă, monumentul are o denumire mai lungă din care de reţinut este faptul că este în cinstea lui Vittorio Emanuele, primul rege al Italiei. Lucrările pentru construirea sa au durat aproape 40 de ani iar în 2000 a fost deschis din nou după alţi 40 de ani de restaurare (acum se află din nou în restaurare parţială, ca şi acum doi ani). E aşezat în Piazza Venezia, pe un versant al colinei Campidoglio în apropiere de columna lui Traian.

Pe esplanadă, dacă i se poate zice aşa, se află şi mormântul Eroului Necunoscut. Tot acolo sunt şi o mulţime de statui reprezentând diversele regiuni ale Italiei şi statuia lui Vittorio Emanuele.

În interior se află un muzeu pe care nu am avut răbdarea să-l vizitez. La intrare în muzeu se află o sculptură destul de mare.

Având peste 80 de metri înălţime, Vittoriano e un loc bun de unde să admiri Roma. (Deşi e mai sus decât piaţa, de pe esplanadă nu se poate vedea mare lucru.)

Spre deosebire de luptele crâncene pentru un loc la balustradă care se dau pe cupolă la Sf. Petru, aici e aproape pustiu.

Binoclurile Nikon sunt la locul lor.

Cam ce se poate vedea de sus: Pantheonul şi Palatul de Justiţie.

Dacă nu mă înşel, steagul de la palatul de pe Quirinale.

Via del Corso

Tot Via del Corso, partea pietonală spre Piazza del Popolo.

Şi, pentru sfârşit, sculpturile cele mai mari aşezate cel mai sus, pentru a fi vazute mai bine. Cele două cvadrige, a Unităţii şi a Libertăţii.

Bun aşa, va urma cât de curând ceva despre Sf. Petru şi despre a doua zi în Roma. Când o să am timp...