Da, da, ştiu, a trecut de mult 1 mai. Un 1 mai care era cât p-aci să fie muncitoresc literalmente dar care a scapat până la urmă neatins. Aşadar am profitat de ospitalitatea Andreei (ospitalitate de care mai profitasem şi în august trecut). Anul acesta 1 mai a fost cam ploios, aşa că drumeţiile prin mocirlă erau excluse însă tot am reuşit să facem o mică plimbare pe Valea Doftanei mai întâi spre nord până unde se termină asfaltul, spre DN1A şi apoi spre sud, până după barajul Paltinu.
Acolo după baraj am descoperit un drum scurt, asfaltat proaspat care urcă printr-o pădure de fag până pe culme. Tronsonul de drum se numeşte Valea Fiarelor şi conţine unele dintre cele mai abrupte serpentine pe care le-am văzut.
Locaţia o să o revizitez, probabil la toamnă când mai rugineşte pădurea. De sus de pe culme se poate vedea o parte din Valea Doftanei, inclusiv Barajul Paltinu.
Lăsând la o parte excursia, ce am apreciat cel mai mult la această ieşire a fost că singura grijă era să fie lemnele uscate şi să nu se ardă grătarul.
No comments:
Post a Comment