Şotrile Bike

Acum cam o lună aveam eu un plan măreţ care implica biciclit şi care s-a dus de râpă din pricina vremii (planul are şanse bune să se desfăşoare peste două zile, dar să nu zicem hop încă). În loc de biciclit, m-am suit în maşină şi am mers până la portbagaje.net unde am vizionat soluţii de cărat bicicleta pe maşină. Două ore mai târziu aveam dispozitivul cumparat (băieţii sunt foarte amabili, diversele modele de suporţi pot fi probate pe maşină) şi vremea dădea semne de îmbunătăţire. Aşadar am pus în aplicare planul B: suit bicicletele pe noul suport, condus până în judeţul PH şi biciclit acolo.

Mai exact, am mers pe DN1 până în Nistoreşti unde am facut dreapta pe DJ207 (cu ajutorul GPS-ului, altfel nu-l găseam) şi am mers spre Şotrile. Fain drum, îngust şi foarte virajat, proaspăt asfaltat. Din păcate munca se va duce literalmente de râpă pentru că nu s-au făcut lucrări de amenajare temeinice şi drumul e deja rupt de ape în mai multe locuri. În fine, în Şotrile am cotit la stânga pe DC142 „Valea Fiarelor” despre care v-am mai povestit şi am lăsat maşina la baza pantei. Dacă vă întrebaţi de ce la baza pantei, răspunsul este nu, nu suntem masochişti, doar că am preferat să urcăm panta la începutul şi nu la sfârşitul turei. Tură care avea forma unui circuit, explorat pe Google Earth înainte.

Pe bucata de la Start la Highest Point am crezut că-mi dau obştescul sfârşit de mai multe ori. Indicatorul de la intrare arată pantă 10% însă primul kilometru are o pantă medie de 15%, măsurat pe GPS. Mi se tăiase tot cheful de pozat şi de trăit în general. Acesta mi-a revenit totuşi când am început coborârea. Undeva înainte de Fastest Point am oprit pentru singurele cadre de pe parcursul traseului.

De acolo i-am dat blană până la urcarea în pădurea Voila lângă Câmpina unde iar m-am poticnit. Dar şi coborârea spre Câmpina e antrenantă. Dacă drumul Şotrile Câmpina e pustiu, nu acelaşi lucru se poate spune despre cel care pleacă din Câmpina şi merge către Valea Doftanei, drum pe care lăsasem maşina. 13 kilometri de teren aproape plat foarte neinteresant. În total sunt 23 de kilometri pe care i-am parcurs într-un timp de care îmi este ruşine. La 19.30 eram înapoi la maşină gata de mers spre casă. Dar eu mai aveam încă chef de explorare aşa că, după ce am alimentat cu apă de la un SRL din Câmpina am luat-o spre Telega. La intersecţia din centru am luat-o spre Buştenari, o direcţie neexplorată dar care părea interesantă cel puţin de pe Google Earth. Şi într-adevăr drumul e frumos, nou şi pustiu. Am găsit şi un loc din care probabil se pot vedea şi luminile Bucureştiului noaptea, undeva la marginea câmpului de sonde Buştenari. Acest câmp de sonde e chiar interesant, fiind situat în pădure. Ne-am oprit pe un drum lăturalnic pentru câteva minute.

Cum arată maşina cu bicicletele la spinare.

Când am încercat să continui drumul am descoperit că în Buştenari se termină asfaltul aşa că am făcut cale întoarsă. Era aproape întuneric şi venea furtuna. Aveam să descopăr mai târziu că mai erau 9 kilometri până la drum. Ultimele cadre, la coborârea spre Câmpina, una cu „zum”...

...şi o panoramă.

Şi cam atât.