Muzeul Aviaţiei

Continui întreruperea (ca să zic aşa) de la firul normal al întâmplărilor pentru a relata ce mi-au văzut ochii la Muzeul Aviaţiei. Plus că ar trebui să fie puţin text şi la momentul curent mă încearcă o lene cruntă.

Se făcea că era Ziua Forţelor Aeriene şi că Baza Militară 96 (parcă) de la Otopeni era deschisă publicului. De fapt se făcea că eram oarecum prost informaţi pentru că am fost până acolo şi totul fusese anulat din cauza vremii. Mmmmkay...ce să facem? Întoarcere 180 grade, cap compas Pipera. Nu, nu la muncă, ci la Muzeul Aviaţiei. Am parcat maşinile şi am intrat în incintă. Fiind sărbătoarea lor, era gratis vizitarea. Şi am vizitat mai întâi pavilionul. Am văzut bucăţi din elicea lui Vlaicu, machete la scara 1:1 ale avioanelor de epocă toate garnisite cu explicaţii de la dl. Custode, foarte amabil de altfel. De exemplu acesta este registrul în care erau consemnaţi piloţii care au absolvit şcoala de pilotaj de la noi, prima pagină. De la dl. Custode am aflat că Negrescu a fost de fapt al doilea pilot român însă din cauza unor animozităţi între el şi păstrătorul registrului, a fost trecut al treilea, după Zorileanu. În caz că vă întrebaţi, dunga roşie nu e de bine.

Interiorul pavilionului

În pavilion este şi un IAR 80, avionul de vânătoare românesc din Al Doilea Război Mondial care mi se pare asemănător cu Hawker Hurricane ca linii generale. Din păcate are pictat pe el un Mickey Mouse călare şi zâmbitor cu o suliţă în mână (?!?), care ar fi emblema escadrilei Pipera (sau ceva asemănător...oricum întrebarea rămâne... DE CE?).

Într-un alt hangar mai mic, nişte MIG-uri mai renovate.

„Interzis pornirea motorului cu dopul pus”. Dop, ce dop?

Aaaa, acest dop...

Din hangarul mic, ţop afară unde sunt mult mai multe exemplare dar mai deloc întreţinute. Faptul că vizita s-a petrecut acum mai bine de o lună cred că mă va impiedica să reproduc aici majoritatea modelelor de avioane din imagini.

Un MIG x unde x are o valoare pozitivă până în 10. Arătare ce te face să te întrebi cum zburau drăcoveniile.

În fundal cladirile corporatiste din Pipera, construite pe fosta pistă a aerodromului Pipera.

Un alt MIG, de data asta y, unde y>x dar nu depăşeşte 19 sau ceva asemănător. Din nou, aerodinamică de cărămidă.

De fapt la ieşirea din hangar sunt o serie întreagă de MIG-uri, aşezate în ordinea evoluţiei, ca mormolocii în borcane de formol. Gradul de hidoşenie este comparabil.

Altă uşă a hangarului, unde un cuplu mai în vârstă aştepta. Mamaie şi tataie se ţineau totuşi bine.

Mi-a plăcut numărul ARO-ului, cel dintâi ARO al ţării.

De la hangar se intră zona întinsă a curţii. Unul-două avioane ceheşti, câteva MIG-uri al căror model se repetă, ceva de antrenament...

...un MIG 21...

...ceva mai modern, un MIG 29 Sniper...

...nişte elicoptere – vreo trei MI-8, un Puma vechi tare şi un Allouette III. Poze cu MI 8-urile.

Palele de la rotoarele principale sunt puse la pastrare alături.

Există de asemenea secţiunea „lucruri lăsate în paragină” care are farmecul ei aparte.

Şi cam atât. Scopul nu e să vă conving să vă duceţi. Eu o să revin cu plăcere probabil (am fost pe fugă mai tot timpul).