Vulcanul stins de la Racoş

Încercând să mai reduc din handicap, revin la şirul normal al întâmplărilor. Aşa cum povesteam, acum ceva timp am consumat un week-end coborând cu bicicleta Bucegii de la cabana Babele până în Buşteni, după care în aceeaşi zi am trecut şi pe la Festivalul Medieval de la Sighişoara. Pentru duminică, în afară de întoarcerea în Bucureşti, am făcut şi o excursie la Racoş.

Racoş este un sat departe de drumul principal care uneşte Braşovul cu Sighişoara. După ce se iese din Pădurea Bogăţii se poate face dreapta imediat prin Bogata sau se poate merge în continuare până se întâlneşte indicatorul de Racoş. Ambele variante sunt proaste, din experienţă o zic - ori macadam, ori asfalt cu gropi, ori ambele. Să tot fie vreo 10 kilometri de aşa ceva. Maşini am întâlnit foarte puţine, poate şi din cauză că era duminică. În consecinţă, totul pare foarte liniştit. Totuşi Racoşul este pe linia de tren spre Sighişoara, linie care nu poate să traverseze Pădurea Bogăţii şi ocoleşte pe la Augustin. Tot în consecinţă, liniştea locului e tulburată din când în când de vuietul câte unui tren.

Ne-am dus la Racoş cu ideea de a vedea Vulcanul Stins însă am zis să trecem şi pe la Coloanele de Bazalt şi eventual şi pe la carieră. Am parcurs tot satul şi am oprit acolo unde se termina macadamul bun şi începea macadamul prost. Încercăm să întrebăm de una alta, însă neştiind maghiară nu ne descurcăm prea bine. Aflăm totuşi direcţia aproximativă. În sus. Am urcat cu maşina un deal la limita aderenţei pentru a ajunge la intrarea în zona de exploatare. Paznicul nu era pe acolo, doar un echipaj de grătaragii de la care am cerut iar informaţii. Pare-se că eram aproape de Coloanele de Bazalt aşa că ne-am îndreptat într-acolo.

Nu sunt geolog aşa că nu vă aşteptaţi la explicaţii despre modalitate de formare, însemnătate, etc. De la coloane am mers la carieră unde, în ciuda semnelor de avertizare pentru lucrul cu explozivi, nu se lucrează. Deloc. Criză, deh. Nu mai sunt comenzi.

Câţiva oameni pescuiau în balta de pe fundul carierei şi cineva spărgea piatră un pic mai încolo, generând un zgomot sec la fiecare lovitură. Poze la straturile expuse din sol…

…poze la bazalt…

…şi direcţia Vulcan stins. Pe hartă pare puţin, în realitate sunt vreo 20 de minute de mers. Când te apropii de vulcan, nimic nu pare să anunţe acest fapt. Se merge printr-o fâneaţă cu satul în vale urcând constant.

Intrarea în crater se face printr-o spărtură în marginea lui. Peisajul e complet schimbat, pe jos e numai zgură roşie şi pe alocuri neagră. Din ce am înţeles vulcanul s-ar fi stins relativ recent, în termeni geologici. Flora e şi ea aparte, din cauza solului.

Vulcanul e aici dacă vă interesează. Pentru cei din zona Braşovului e bun ca plimbare de duminică. Aici e articolul care mi-a dat ideea, după cum se poate observa de la primul comentariu. :)