O chestie de văzut în Reşiţa pe care o trecusem în caietul virtual al acestei călătorii este Muzeul Locomotivelor. Nu vă gândiţi la lucruri prea grandioase, este vorba de un părculeţ cu 16 exponate însă acestea sunt destul de îngrijite. Prin comparaţie, Muzeul Locomotivelor cu Aburi din Sibiu aflat în incinta remizei de locomotive Sibiu pare mai mare ca număr de exponate însă sunt mult mai puţin îngrijite.
Am ajuns în parc aproape de prânz ceea ce a însemnat un soare destul de neplăcut. Oricum vizita plănuiam să fie scurtă, ştiam ce caut. La loc de cinste pe un postament se află locomotiva Reşicza-2, prima locomotivă cu aburi construită la noi în ţară, în anul 1872 - o arătare mică (11 tone şi 4.5 metri lungime) construită în condiţii improvizate şi destinată transporturilor industriale în interiorul uzinelor.
După postament se află însă piesa de exponat pe care o căutam de ceva vreme (nu foarte multă ce-i drept, din februarie, de când nu am reuşit să găsesc o soră de-ai ei în Muzeul Locomotivelor cu Aburi de la Sibiu) şi anume exemplarul 72 din cele 79 fabricate al seriei de locomotive 142.
Seria 142 (Berkshire) a fost construită între anii 1937 şi 1940 atât la Reşiţa cât şi la Uzinele Malaxa din Bucureşti şi era destinată trenurilor grele de persoane, pentru distanţe lungi şi trasee grele. A fost şi rămâne cea mai mare şi cea mai rapidă locomotivă cu aburi din flota CFR. Deşi pe plăcuţa de la marchiză viteza maximă specificată este de 110km/h…
…dihania putea să atingă uşor 140km/h. Ca să vă faceţi o idee referitor la dimensiuni, roţile motoare au 2 metri în diametru iar tenderul este mai mare decât multe alte locomotive. Din cele 79 de bucăţi produse doar 4 mai există. 142.072 e cea din Reşiţa, 142.008 e sora ei greu de găsit din Sibiu, 142.044 este activă în depoul Arad iar 142.063 a fost vândută în Austria (unde de altfel îşi are şi originile, seria 142 de la noi fiind bazată pe seria 214 de la ei). Aceste locomotive au fost in serviciu activ până în anii 70. Alte imagini cu 142.072.
Restul locomotivelor din muzeu nu sunt la fel de memorabile însă unele au detalii interesante. Spre exemplu, plăcile care denotă provenienţa reflectă schimbarea vremurilor într-un fel elocvent aş zice. Una dintre locomotive produsă în 1940 are o placă inscripţionată Uzinele şi Domeniile Reşiţa, denumirea veche a unităţii. A se observa fontul. Era încă perioada în care aveam rege şi lucrurile erau mai relaxate, cu accent şi pe latura artistică.
Altă locomotivă produsă 15 ani mai târziu, în 1955 are o placă asemănătoare numai că Uzinele şi Domeniile au fost înlocuite cu Combinatul Metalurgic iar fontul a fost înlocuit cu unul neutru, fără înflorituri, fără „serife”, fără personalitate, comunist aş zice.
Mai erau câteva locomotive pentru căi ferate forestiere (C.F.F) sau de manevră însă soarele puternic a reuşit să îmi diminueze interesul pentru ele aşa că ne-am văzut de drum pe la orele 1 ale amiezii. Va urma.
No comments:
Post a Comment