Aci Trezza

Ziceam în episodul trecut că, fiind încă soarele pe cer, am plecat spre o altă destinaţie şi anume un sat de lângă Catania, Aci Trezza. Acolo fusesem noi momiţi cum că am găsi plajă. Am luat autobuzul ţ care a făcut 1327 de staţii până acolo dar până la urmă am ajuns. Soare, mare, frumos dar plajă din părţi. Sigur erau nişte bolovani de lavă de care se spărgeau valurile însă nimic asemănător unei plaje.

Şi ca să fie eşecul „mai complet” au început să apară nori. La început puţini...

...însă în 20 de minute deja burniţa şi cerul era vineţiu. Ne-am plimbat un pic prin port...

...şi printre case...

...şi ne-am minunat de logica localnicilor („Aha! Vă urăsc şi deci o să-mi murdăresc zidurile declarând asta”).

E o râcă perpetuă între nord şi sud însă în sud e prima dată când o văd exprimată pe ziduri. Nordul n-are ocupaţii din astea din ce îmi aduc aminte.

[Much much later edit 01.04.2015: Curva Nord e de fapt "Peluza Nord", trebuia să-mi fi dat seama că e vorba de fotbal. Shame on me.]

Din Aci Trezza am zis să mergem pe jos până în Aci Castello, un golf mai încolo, să vedem castelul normand de la 1076 care a dat numele locului. Pe drum, diverse case şi maşini...

Bărci scoase pe mal.

Castelul normand, construit pe o stâncă oarecum în mare.

De la înălţimea castelului, o panoramă către sud...

...şi o imagine spre vest.

Nu sunt prea multe de povestit. După castel a început să plouă aşa că noi am mers să ne plouă în staţia de autobuz unde am pierdut mai bine de o oră din vieţile noastre aşteptând salvarea. Salvare care a venit până la urmă altfel aveam de mers un 10 kilometri pe jos. Va urma.