Banat Delight: Z4 – Băile Herculane

Dat fiind că am revenit relativ intact de pe meleaguri îndepărtate, atât literalmente cât şi figurativ, pot să continui cu povestirile, în ordinea lor cronologică. Rămăsesem la ziua a 4 a excursiei prin Banat când am parcurs Defileul Dunării de la Orşova la Moldova Veche. Pentru că am terminat relativ devreme cu asta şi am revenit în Băile Herculane, am zis că e un moment bun să mergem să vedem staţiunea, cu interes special pentru partea veche a staţiunii.

Mai întâi, ca impresie generală, Băile Herculane se prezintă la prima vedere ca o staţiune comunistă cu hoteluri de capacitate mare să încapă tot proletarul. Totuşi unele sunt interesante măcar prin amplasare şi prin contrastul cu peisajul înconjurător. Hotel Minerva de exemplu e rotund şi e cocoţat undeva mai sus decât restul staţiunii. La momentul respectiv nu era folosit şi deci în timpul serii era întunecat. Tot, mai puţin o camera de pe la etajul 4 unde se vedea o lumină de televizor cred şi reclama luminoasă defectă. Lugubru rău. Hotel Roman e în schimb foarte folosit. Acest hotel e mai special pentru că e aşezat pe nişte piloni de beton şi drumul din staţiune trece pe sub el.

Partea cu adevărat interesantă din staţiune se află după hotelurile comuniste. Ascunse într-o parte mai îngustă a văii Cernei se află clădirile care alcătuiesc complexul balnear vechi. Vechi pentru că datează din a doua jumătate a secolului 19. Pe atunci stăpânirea austro-ungară a recunoscut potenţialul zonei şi a construit o staţiune balneară. Trecutul staţiunii merge mult mai departe în istorie, pe vremea romanilor. În prezent clădirile sunt în stare avansată aş zice de degradare. Trist, pentru un loc atât de frumos, unde alţii ar da bani buni să vină, aşa cum făceau şi la începutul secolului trecut. Degradarea a început, sunt sigur, din timpul comunismului când clădirile care aminteau de epoca regatului au fost transformate în cantine şi centre de tratament. Ce a fost întreţinut, a fost întreţinut în bătaie de joc cu var şi vopsea aplicate peste straturile existente şi acoperind uneori detalii din arhitectura originală.

Urmează o serie de imagini fără o ordine aparte, doar cu explicaţii ataşate.

În dreapta de poate vedea o parte din Hotel Decebal, construcţie abandonată şi în pericol de prăbuşire iar podul este primul pod de caramidă în curbă din Europa. E denumit podul cu coridor pentru că pe o parte a sa trece un coridor pentru ca oaspeţii de vază ai hotelului să poată ajunge confortabil pe orice fel de vreme la clădirile anexe de pe partea cealaltă a râului.

Coridorul de pe podul cu coridor, văzut din alt unghi.

Piaţa Hercules, centrul staţiunii vechi. Statuia lui Hercule e o replică din bronz a unei statui găsite prin ruinele construcţiilor din vremea romanilor.

Clădire din piaţă, datând din 1852. Pe fronton mai e încă vizibil înscrisul „Trăiască Republica Populară Romînă”.

Un semn mai vechi cu numele pieţei, vopsit pe deasupra în bătaie de joc.

Piaţa Hercule sau Hercules?

Pavilionul principal din piaţă, vopsit într-un maro roşiatic (pe care îl suspectez a nu fi culoarea originală), pare să fie cel mai afectat de lipsa de îngrijire.

Diverse graffitti-uri scrijelite pe pereţii săi de diverşi troglodiţi care nu ar avea ce căuta într-o lume civilizată.

Vedere în interior prin unul dintre multele geamuri sparte - uşi baricadate cu scânduri ca în desenele animate.

Un anunţ pentru vânzarea a ce se mai poate valorifica din interior.

Unul dintre leii de pe statuia lui Hercule având o mimică în ton cu starea staţiunii.

Un pic mai încolo, altă clădire, aceeaşi situaţie. E vorba despre complexul balnear principal.

Podul a avut diverse alte culori de-a lungul timpului.

Aleea din faţă.

Aceeaşi paragină...

Vandalisme...

Placa de la izvorul Diana 3, izvor care are într-adevăr temperatura indicată acolo.

Altundeva în staţiune, Hotel Cerna, primul dintre hotelurile moderne din Băile Herculane, construit prin anii 30 şi renovat de curând. Nu prea sunt de acord cu schema de culori folosită.

Alte detalii amestecate...

Păcat, atât pot să zic. Va (mai) urma dar despre alte locuri, mai putin triste.