Banat Delight: Z5 – Cheile Corcoaiei

Pentru ziua a 5-a aveam programat un obiectiv în relativa apropiere a Băilor Herculane şi un obiectiv ceva mai depărtat. Am început cu cel mai apropiat sperând că cei 50 de kilometri îi vom parcurge repede. Bineînţeles că nu a fost aşa.

Obiectivul a fost Cheile Corcoaiei (sau Cheile Corcoaia cum am văzut scris la intrare deşi mi se pare că numele unor chei trebuie să conţină genitivul pentru râul care le formează). Ele sunt situate mai sus pe valea Cernei la ieşirea dintr-un sat numit Cerna Sat.

Am purces aşadar pe drumul care duce de la Băile Herculane la Târgu Jiu. Drumul îngust pe alocuri de o singură maşină (cică e DN) dispune de asfalt prost, peticit prost, denivelat (am dat cu graţie de pământ cu maşina ceea ce nu am reuşit să fac pe coclaurii pe unde am mai umblat) şi este presărat cu camioane forestiere. Ca la jocuri electronice - ai numai obstacole în schimb nu câştigi nimic dacă le treci. Dar fiţi fără teamă, drumul spre Cerna Sat se desprinde din drumul principal la un moment dat şi abia atunci începe să fie cu adevărat prost.

Adevărul e că ştiam asta, studiasem înainte harta şi alte resurse. În momentul în care se iese de pe DN67D se intră pe, ghiciţi ce? DN 66A Transretezat despre care am mai povestit. Totuşi pentru că se avansează numai din partea nordică aici nu e nici urmă de lucrări/îmbunătăţiri. Sunt 18 kilometri de drum care a văzut asfalt acum multe ierni, probabil de pe vremea când se lucra la Barajul Iovanu (ştiu că pe indicator scrie Ivanu, eu aşa îl ştiu din alte părţi). Aşa cum arată şi indicatorul, drumul este blocat undeva în dreptul lacului de acumulare Iovanu de o alunecare de teren. Dar Cheile Corcoaiei sunt ceva mai aproape, după ieşirea din Cerna Sat dar înainte de baraj. Din păcate după baraj ar fi fost de văzut Izbucul Cernei, locul de unde Cerna iese din pământ sub forma unui izvor destul de abundent.

Revenind la drum, acesta e pustiu în afară de ocazionalii localnici.

Satul este atât de departe de civilizaţie încât nu vreau să mă gândesc cât face salvarea sau maşina de pompieri până acolo, în cazul în care poate ajunge.

Am trecut prin sat fără să oprim şi am găsit la ieşire intrarea în chei. Spre deosebire de până acum, nu se pune problema de circulat cu maşina prin ele. Au doar 200 de metri lungime însă sunt foarte spectaculoase. Peste tot accesul este înlesnit de podeţe metalice şi balustrade.

În prima parte de la intrare apa formează un mic lac.

În faţă se prefigurează ce venisem să vedem.

Legenda zice că Iovan (Iorgovan, cel cu Piatra Iorgovanului) a urmărit un balaur prin aceste părţi ca să-l omoare (evident). Pe scurt balaurul rămăsese prins între stânci şi Iovan s-a apucat să-i împuţineze capetele. Când mai avea unul singur balaurul s-a smucit cu ultimele puteri şi a scăpat dintre stânci, coada lui lăsând urmă în perete.

Aceeaşi zonă privind în direcţie opusă. Dacă vă pasionează legenda, aveţi o versiune a ei aici.

Acum nu ştiu să spun dacă merită sau nu drumul pentru a vedea cheile. Cei mai mulţi probabil că nu ar intra pe drumul respectiv, dată fiind distanţa şi mai ales calitatea. Cert este că nu-mi pare rău că am mers. Citisem despre ele cu ceva timp înainte şi am zis că vreau să ajung acolo.

De acolo ne-am întors la Băile Herculane dar nu am oprit şi, sătui fiind pentru moment de sălbăticie, am continuat spre civilizaţie, cea mai civilizaţie care există prin partea aia a ţării. Va urma.