Catania

Episodul ar fi trebuit să se cheme Taormina însă din pricina unei greve Trenitalia şi a mârlaniei Interbus nu am mai ajuns acolo. Astfel, am petrecut ultima zi de Sicilia în Catania şi am fost să vedem marea la Lidi Plaja (sic). Am nimerit acolo în singurul moment al zilei când a plouat, în rest a fost soare.

După asta am mers în oraş şi mi-am găsit friptura de cal pe care o căutam şi care a fost foarte bună. În rest, cam atât în ziua a treia pentru că a trebuit să mergem la aeroport.

Aşadar am să povestesc despre ce impresie mi-a lăsat Catania în general. Textul va fi garnisit cu imagini luate la diverse momente ale zilei, în zile diferite aşa că nu au legătură între ele.

„...su un isola di sangue che fra tante meraviglie
fra limoni e fra conchiglie...”

Se zice maliţios că Africa începe la sud de Roma. Este evident o exagerare însă nu poţi să nu observi diferenţele faţă de nord. Dacă de departe coasta arată la fel cu case în acelaşi stil, palmieri şi bărci, de aproape lucrurile stau altfel. Catania e probabil cel mai murdar oraş în care am fost. Iar clădirile, chiar şi în centru, au văzut zile mai bune.

Catania e al doilea oraş ca mărime din Siclia, după Palermo. Are un centru vechi, catedrală, ruine, strasse pentru cumpărături, tot ce trebuie unui oraş mare. Şi totuşi cam peste tot se simte sărăcia. Fiind şi avanpost spre Africa, e plin de imigranţi şi mulţi dintre locuitori arată ca nişte borfaşi deşi poate nu sunt. Localnicii-localnici sunt totuşi foarte primitori şi vorbăreţi, aşa cum am povestit în episodul cu pizza.

Peste tot sunt graffitti-uri cu „Curva Nord, senza compromessi” însă mi-e teamă că e doar un strigăt de ciudă. Pare că se adevereşte şi aici teoria că popoarele sunt mai avansate în regiunile cu o climă mai temperată unde traiul e un pic mai dificil. Aici clima e blândă tare tot anul (15 grade în ianuarie) şi solul e fertil din cauza vulcanului. Nu trebuie făcut mare lucru pentru a supravieţui. Se cultivă tot felul de fructe care nu cresc în alte părţi din Italia sau din Europa, de la citirice şi până la rodii, fistic, migdale.

Oraşul e foarte vechi şi a fost afectat de mai multe ori în istoria sa de vulcanul de lângă. Totuşi distrugerile vin destul de rar ca oamenii să nu se înveţe, câteva generaţii putând trăi liniştite până se întâmplă ceva remarcabil. Multe clădiri sunt făcute din lavă, până şi elefantul din piaţa centrală e făcut din lavă.

Clima e uşor neplăcută pentru mine, nu sunt obişnuit cu umiditatea aşa ridicată. Toate cele trei zile am avut senzaţia de cald înăbuşitor, chiar dacă temperatura în sine nu era foarte ridicată.

Revenind la aspectele sociale, Catania şi Sicilia în general are încă o problemă reală cu mafia. Când vorbeam data trecută de citit în ziar despre asasinate, nu glumeam, chiar sâmbătă seara avusese loc o crimă la comandă undeva în oraş. Piaţa Borsellino poartă numele lui Paolo Borsellino, judecător care a fost omorât de mafie la câteva luni după prietenul său Giovanni Falcone, alt judecător care a luptat împotriva mafiei. Asasinarea lui a făcut atunci înconjurul lumii din cauza metodei folosite şi anume aruncarea în aer a unui pod de pe autostrada spre Palermo când coloana de maşini trecea pe acolo. Chiar dacă suvenirurile care se vând în piaţă au imaginea lui Don Corleone pe ele am senzaţia că nu e deloc o glumă bună.

Şi totuşi nu pot spune că nu mi-a plăcut. E aşa cum e şi asta îi dă farmecul aparte.Mai jos, restul de imagini cu câteva explicaţii pe lângă.

Una din clădirile vechi de pe Via Garibaldi.

Un Fiat 500 în stare bună.

Via Garibaldi în lungime, spre Porta Garibaldi.

Strada paralelă, Via Veneto parcă.

Terasă pe care am şi folosit-o la un moment dat.

Guardia di finanza în patrulare.

Într-una din seri doi golănaşi m-au văzut pozând un fel de scuter vechi şi după ce s-au amuzat copios unul dintre ei m-a rugat să-i fac o poză.

Scuterist prin piaţa centrală...

...piaţă centrală care e în faţa catedralei.

Ah şi, da, era să uit, febleţea mea, Afla 159 din dotarea Squadra Volante.

Cam atât despre Catania şi Siclia în general. Urmează seria de povestiri cu aventurile în ţara unde steagul are multe stele pe el. Vreo 50, aşa.