Ortigia

Motivul pentru care excursia prin țară a fost de doar 6 zile era că pentru week-end aveam bilete low cost, ca de obicei, pentru un drum dus (și speram noi) întors în patria mafiei. Așadar vineri pe seară ne-am îmbarcat cu direcția “Sișilia”, mai exact Catania. Am ajuns acolo la orele 8 trecute și ne-am găsit și hostelul, în buricul târgului lângă piața centrală.

Seara ne-am plimbat puțin pe strasse – via Etnea, am băut o bere la o terasă și am mers pe via Garibaldi la numărul 98 (parcă) unde se află o magnifică pizzerie foarte asemănătoare ca format și dimensiuni cu cea din Genova unde patrona Niki și unde pizza era cea mai bună mâncată vreodată. Cea de la numărul 98 de pe via Garibaldi se bate puternic pentru primul loc. Spre deosebire de restul magazinelor de pe stradă unde sunt numai extracomunitari, pizzeria e dotată cu siciliani adevărați, foarte primitori. Când au văzut că vorbeam italiană au comutat și ei pe italiana cea mai corectă pe care o puteau vorbi, ca să ne întelegem. Local e unul unde te duci să iei pizza să o mănânci acasă pentru că nu au altceva decât o tejghea și o casă de marcat. Chiar și așa, e un loc interesant. Inscripții ușor manelistice pe pereți, gen “La tua invidia e la mia fortuna” și un poster cu Zenga decorat cu diverse injurii, asta pentru că a fost antrenor în Catania și apoi a mers la Palermo, lucru care aparent nu se face. De fapt mai era o inscripție cu “Catanese si nasce” ca să fie clar tuturor. Cu toate astea ei erau foarte simpatici și foarte deschiși cu noi, chiar dacă știau de unde suntem.

A doua zi de dimineață am plecat să rezolvăm puntele de pe ordinea de zi, și anume Siracusa. De fapt am văzut numai Ortigia, care este centrul vechi al Siracusei. În fine, am plecat de la hostel și în piața Borsellino am întrebat de autobuze, fiind nod.

Am aflat că ele trec și pe acolo dar că pleacă de la gară și avem timp să mergem pe jos până acolo. Așa că am pornit la picior spre gară. În drum am văzut la un local anunț cu sandviș cu carne de cal însă nu era încă deschis. Totuși am zis că nu plec din Sicilia până nu încerc ceva roib, bălan sau murg. Alte detalii de pe drum.

La gară am aflat că mai e până pleacă blestematul de autobuz așa că am mai făcut o plimbare prin împrejurimi. O piață agroalimentară mobilă.

Lavă pe stradă. De fapt strada pe lavă. Strada a fost tăiată în lava provenită de la o erupție recentă pe la 1800 când o mare parte din oraș a fost acoperit de lavă. Oare când se vor învăța?

Alte detalii.

În sfârșit am luat și autobuzul și după cam o oră eram în Siracusa.

Am decis că nu mergem prin oraș ci doar în partea veche, insula Ortigia.

La intrare în Ortigia, vestigii românești.

Ortigia e legată de Siracusa prin trei poduri printre care se ancorează bărcile de agrement.

Am început prin a ocoli insula prin dreapta.

După ce am descoperit că fortul din capătul insulei nu e vizitabil, am continuat ocolirea și ne-am oprit pentru o bere Moretti (cazul meu) la un restaurant de pe mal (faleză, promenadă, plajă?).

Exemplare de faună locală.

După ce ne-am tras sufletul am purces pe străzi mici care brăzdează interiorul insulei.

Am văzut o grămadă de astfel de scutere despre care nu ai zice că sunt in stare de funcționare însă proprietarul te-ar putea contrazice.

Din când în când străduțele dădeau în piețe mai mari.

În fața catedralei e spațiul cel mai mare. Acolo i-am stricat filmulețul de vacanță unei americance care comenta ceea ce vedea pentru posteritate și eu am râs incontrolabil.

Alte detalii de prin zonă.

De acolo ne-am cam săturat de soare. Deși era sfârșit de septembrie, soarele bătea destul de tare. Am plecat înapoi în Catania cu autobuzul de ora 3 și am prins pe parcurs și o ploaie torențială ca să nu ne mai plângem de atâta soare. Va urma.