Rămăsesem cu povestirea prin Central Park unde am pierdut ceva vreme până să ne dăm seama că nu puteam ieşi decât pe unde intrasem. Asta din cauza maratonului New York. De curiozitate (a mea, nu a Aurei) am mers şi până la culoarul de alergare să văd acţiunea. Un şuvoi continuu de oameni pe o stradă lată de 4 benzi, toţi în diverse stadii de extenuare pentru că mai erau doar vreo 2-300 de metri până la sosire.
Pe margine, susţinătorii multora dintre cei care aleargă.
După sosire şuvoiul e acelaşi numai că se deplasează la pas, toţi cu o foaie de plastic pe ei. Alături sunt camioanele cu pachetele de la sponsori, fiecare primeşte câte ceva.
De obicei câştigătorul parcurge cei 42 de kilometri în puţin peste 2 ore însă sunt şi oameni care merg pe tot parcursul traseului. Numărul de participanţi e limitat la 37.000 şi aceştia se aleg printr-o loterie. Sunt şi locuri rezervate pentru anumite cluburi sportive însă ideea e că nu orice om poate participa după voia lui. În ultimii ani s-a folosit un sistem de pontaj să-i zicem cu starturi decalate pe grupuri pentru a evita aglomeraţia. Alergătorii au un cip şi există puncte intermediare unde sunt înregistraţi timpii parţiali.
Revenind la ale noastre, am ieşit din parc undeva în gama de străzi 60 (66 parcă) şi am continuat spre vest prin cartierul rezidenţial.
Acolo e alt peisaj, clădirile sunt mai joase, deşi mult mai înalte decât cu ce suntem noi învăţaţi.
Blocurile cu 16 etaje sunt ceva obişnuit. Nu ştiu de ce, la noi, chiar dacă sunt mai joase, parcă au alt efect asupra privitorului. Parcă ale noastre nu pot avea aerul de cartier liniştit.
Am găsit şi un parc unde mi-am odihnit picioarele, primul semn că avea să fie rău până se termina săptămâna. Era prima zi de umblat şi deja nu era bine.
Cât am stat pe bancă şi am decis ce să facem în continuare a ieşit şi soarele.
Continuarea avea să fie tot prin West side către prima staţie de metrou că să ajungem Downtown. Nu de alta dar te saturi repede de blocuri de locuinţe, fie ele şi cochete.
Am găsit şi metroul şi l-am luat în direcţia sud, adică Downtown. Am coborât undeva în preajma World Trade Center site şi am mers să vedem locul.
Locul e într-adevăr foarte gol. Încer să-mi imaginez cum era cu cele două turnuri duble ca înălţime faţă de restul clădirilor din jur dar nu pot. De fapt nu lipsesc doar două clădiri ci şase. Ce se vede în imagine e Ground Zero cu World Financial Center în fundal. Mi se pare foarte fain cum clădirile se camuflează pe cer albastru, mai ales cea din dreapta, 7 World Trade Center. Clădirea e nouă, deschisă în 2006, originalul fiind distrus în 2001.
Vedere de lângă One Liberty Plaza.
De acolo am luat-o uşurel la pas spre punctul cel mai sudic din Manhattan, Battery Park. Pe parcurs am trecut pe lângă Charging Bull dar fiind cotropit de turişti non stop nu i-am făcut nici o poză. În teorie, amplasarea lui acolo e temporară dar e temporară din 1989 încoace. Un pic mai la sud de taur este Bowling Green, cel mai vechi parc din New York.
Imediat lângă este Battery Park numit aşa pentru că se află pe locul fostei baterii de tunuri a fortului din zonă. Şi aici se cam termină ziua 1 de New York. Desigur, după ce s-a dus soarele la culcare ne-am mai văzut de treabă, unii dintre noi s-au dus la spectacole pe Broadway, alţii să se vadă la un suc cu diverşi oameni cunoscuţi recent. Una peste alta, tot târziu am ajuns în pat. Va urma, desigur.
No comments:
Post a Comment