A îngheţat marea (cică)

„-Alo, comandamentul de iarnă?
-Da.
-Se circulă spre Constanţa?
-Da, dar de la Drajna pe drumul vechi până la Feteşti.
-Perfect. Mulţumesc. O zi bună.
-Să trăiţi!”

Duminică dimineaţă deloc devreme a avut loc această convorbire scurtă. Noi eram deja la intrare pe autostradă. Autostrada fusese închisă până dimineaţă de la Lehliu la Feteşti, când am trecut noi se mai lucra la dezăpezirea tronsonului Drajna-Feteşti. Şi noi, nebuni, fuga spre mare pe un ger de crăpau pietrele dar cu soare şi cer albstru. Am mai întâlnit 5-6 maşini pe o autostradă albă pe alocuri. La Drajna am apucat drumul vechi, 30 de kilometri până la Feteşti pe un drum peste care vântul arunca fuioare de zăpadă care nu se depuneau pe drum spre liniştea mea. La Feteşti am plătit taxa de pod şi am văzut cum fierbe Dunărea din cauza gerului. În judeţul Constanţa drumul a fost curat, mai curat decât autostrada, contrar aşteptărilor formate de ştirile panicarde.

La 1 intram în Constanţa, oraş care nu fusese dezăpezit decât la nivelul de idee. Am mers spre nord în ideea că prin nişte cadre faine cu Întreprinderea de Metale Rare pe fond alb cu marea în spate. Doar planul a rămas pentru că drumul din Corbu spre Vadu era blocat cu un dop de zăpadă de 2 metri înălţime. Şi spre plaja Corbu era aceeaşi situaţie. Şi drumul Năvodari-Corbu fusese în aceeaşi situaţie până recent, după cum arătau anumite porţiuni. Aşa că ne-am întors şi am oprit la Hotel Rex în Mamaia să vedem marea, speram noi, îngheţată. Dezamăgire.

Frigul împreună cu vântul şi cu lipsa de timp ne-au alungat de pe plajă şi am mers spre centrul Constanţei şi apoi la Cazino. Acolo multă lume ieşită la plimbare să vadă peisajul care era şi nu prea era. Marea nu era îngheţată însă am văzut stabilopozi cu gheaţă pe ei, deci mă consider mulţumit.

La plecare am văzut de sus portul Tomis şi într-adevăr erau porţiuni îngheţate. Drumul înapoi a fost mai scurt pentru că între timp se deschisese autostrada dar numai pe o bandă pe alocuri (celalte benzi erau ocupate de 1 metru jumătate de zăpadă troienită.

Mai târziu în săptămână am aflat că marea a îngheţat de-a binelea ceea ce a condus la un scurt episod de oftică. Dar asta e, nu am ce face. Week-end-ul ăsta stau acasă. Promit.