Pe drumul de întors de la Boston, între două reprize de somn, am căzut de acord ca ziua următoare să fie dedicată odihnei. Noi avusesem planuri măreţe cu vizitat şi Washington (care e cam la aceeaşi distanţă de NY ca şi Boston) însă ne-am dat seama că ar fi prea obositor.
Aşa că în planul pentru miercuri am inclus cuvântul muzeu şi cuvântul parc. Până la urmă au fost unul de fiecare. Eu m-am trezit şi am ieşit voios la plimbare până în Times Square unde era punctul de întâlnire cu Aura. Pe drum...
Drum e impropriu spus pentru că stăteam la 3 minute de Times Square. Fix la prima intersecţie am văzut motivul unor deranjamente destul de brutale ale somnului meu din fiecare noapte. Pe colţul intersecţiei 8th ave. cu 48th st este cea mai harnica staţie de pompieri din NY – Battalion 9 compusă din Engine 54 şi Ladder 4. Nu spun degeaba cea mai harnică pentru că în 2008 Battalion 9 a avut 5,451 de ieşiri iar motto-ul batalionului este „Pride of Midtown - Never missed a performance”. Batalionul 9 are şi o poveste tristă în spate – echipajele de pe Ladder 4 şi Engine 54 au fost printre primele care au ajuns la WTC după ce au lovit avioanele. Au murit toţi şi ambele maşini au fost distruse – maşinile de acum sunt noi şi la fel şi oamenii. În imagine e Ladder 4 ieşind din garaj.
Sirena e asurzitoare (fără nici o exagerare) şi este pornită la orice oră, fie că ies la 12 ziua sau la 3 noaptea.
În Times Square m-am întâlnit cu Aura şi am pornit spre muzeu, cel de Natural History de lângă Central Park. După ce am orbecăit puţin prin cartier între staţia de metrou şi muzeu...
...am intrat înăuntru la bilete. Poţi să intri gratis dar poţi să faci şi donaţie. Adică practic când îţi iei biletul eşti întrebat cât vrei să dai. Brontozaurul de la bilete...
Muzeul probabil m-ar fi fascinat când eram mai mic. Îmi aduc aminte de plimbările repetate la Muzeul de Ştiinţele Naturii din Galaţi de care nu mă mai săturam - unde aveau un număr de diorame şi de animale împăiate. La Natural History Museum e cam la fel, doar că nu au numai animale au şi oameni. Nu împăiaţi desigur. Din păcate se pare că nu mai am răbdare de aşa ceva – poate şi din cauza drăcăretului care venise cu clasa că să înveţe câte ceva şi care polua fonic.
Am stat vreo două ore după care am ieşit năuci şi am zis că ajunge cu muzeele pe ziua de azi. Am traversat strada şi am intrat în Central Park. Ne-am plimbat pe alte cărări decât până atunci...
...dar până la urmă tot la Bethesda Fountain am ajuns şi am ajuns să pândesc alţi fotografi.
În Central Park cele mai multe din bănci au un sponsor – oameni care donează anual o sumă pentru întreţinere. În schimb, pe bancă se pune o placă cu ce vrea sponsorul. De cele mai multe ori este în memoria cuiva, cu nume trecut. Mai rar, este câte un mesaj mai aparte, fără nume.
După Central Park am orbecăit pe străzi până pe înserat, am văzut biblioteca centrală şi am mers într-un loc pe care îl vânam de ceva vreme – Grand Central Station. E cel mai mare terminal feroviar din lume cu 44 de peroane şi 67 de linii pe două niveluri subterane. În curând se lucrează la al treilea nivel ce va duce numărul liniilor la 75. Fiind în subteran, e ca şi cum ai fi la metrou, nu are nimic din farmecul (dacă se poate spune aşa) al unei gări clasice. Dar sala centrală (Main Concourse) e cu totul altceva - aş putea să spun că e unul dintre locurile care mi-au plăcut cel mai mult din New York. În centrul ei este ghişeul de informaţii cu ceas care apare mereu în filme. Fiecare dintre cele 4 ceasuri are cadranul din opal şi ar valora între 10 şi 20 de milioane de dolari.
După Grand Central Station (de fapt Terminal că aşa e corect) am mers în Times Square unde am îngheţat pentru o perioadă de timp după care am mers la Rockefeller Center. N-am mai urcat sus la Top of the Rock pentru că era deja întuneric şi mai văzusem New York-ul de sus noaptea.
Lângă Rockefeller Center ar mai fi de văzut şi catedrala St. Patrick, edificiu cu o arhitectură aparte care iese în evidenţă printre clădirile cu unghiuri drepte.
Cam asta a fost ziua de miercuri în New York. Ne-am mai adunat puterile şi joi urma să atacăm dis-de-dimineaţă Liberty şi Ellis Island. Dar despre asta, în episodul viitor.
1 comment:
Parca ai rupt din desenele animate cele 2 poze cu parcul si le-ai facut umane. M-a "mirat" bicicleta la batranul ala. O roata de un fel, alta de alt fel...
Post a Comment